3 intrări

24 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

conservator2, ~oare [At: MAIORESCU, CR. II, 268 / V: (înv) ~iu2 / Pl: ~i, ~oare / E: fr conservateur] 1-2 smf, a (Persoană) care păstrează, conservă. 3-4 smf, a (Persoană) care este atașată de tradiție, în viața politică, economică și culturală. 5 smf Persoană însărcinată cu îngrijirea unui muzeu, a unei biserici, a unei colecții etc. 6 a (Îs) Partid ~ Partid politic care are concepții conservatoare (4). 7 sn (Teh; îs) ~ de ulei Rezervor metalic montat deasupra capacului unor transformatoare electrice și legat de cuvă cu o țeavă, având rolul de a o menține plină cu ulei, independent de oscilațiile temperaturii.

conservatór1 sn [At: (a. 1876), URICARIUL X, 272 / V: ~iu1 / Pl: ~oare / E: fr conservatoire, ger Konservatorium] Instituție de învățământ de grad superior, unde se studiază muzica (în trecut și arta dramatică) și unde se formează compozitori, interpreți vocali și instrumentali, dirijori, muzicologi.

CONSERVATÓR1, conservatoare, s. n. Instituție de învățământ de grad superior, unde se studiază muzica, (în trecut) și arta dramatică, și unde se formează compozitori, interpreți vocali și instrumentali, dirijori, muzicologi. – Din fr. conservatoire, germ. Konservatorium.

CONSERVATÓR1, conservatoare, s. n. Instituție de învățământ de grad superior, unde se studiază muzica, (în trecut) și arta dramatică, și unde se formează compozitori, interpreți vocali și instrumentali, dirijori, muzicologi. – Din fr. conservatoire, germ. Konservatorium.

CONSERVATÓR2, -OÁRE, conservatori, -oare, adj., s. m. și f., s. n. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care păstrează, conservă. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care este atașată de tradiție, în viața politică, economică și culturală. ◊ Partid conservator (și substantivat, m. pl.) = partid politic cu concepții conservatoare. 3. S. m. și f. Persoană însărcinată cu conducerea unui muzeu, unei biblioteci, unei colecții etc. 4. S. n. (Tehn.; în sintagma) Conservator de ulei = rezervor metalic montat deasupra capacului unor transformatoare electrice care folosesc ca izolant uleiul, având rolul de a menține cuva plină cu ulei, independent de oscilațiile temperaturii. – Din fr. conservateur, lat. conservator.

CONSERVATÓR2, -OÁRE, conservatori, -oare, adj., subst. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care păstrează, conservă. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care este atașată de tradiție, în viața politică, economică și culturală. ◊ Partid conservator (și substantivat, m. pl.) = partid politic cu concepții conservatoare. 3. S. m. și f. Persoană însărcinată cu conducerea unui muzeu, unei biblioteci, unei colecții etc. 4. S. n. (Tehn.; în sintagma) Conservator de ulei = rezervor metalic montat deasupra capacului unor transformatoare electrice și legat printr-o țeavă cu cuva, având rolul de a menține cuva plină cu ulei, independent de oscilațiile temperaturii. – Din fr. conservateur, lat. conservator.

CONSERVATÓR1, conservatoare, s. n. Școală superioară de muzică.

CONSERVATÓR2, -OÁRE, conservatori, -oare, adj. Care este atașat de trecut, de formele vechi, depășite, ale vieții politice, economice și culturale și refractar, adesea dușmănos, față de tot ce e nou, față de orice inovație, de orice progres în viața politică, economică și culturală. Cu un gest imperios, îndărătnicul și conservatorul. slujbaș făcea oamenilor semn să intre în lan. ANGHEL, PR. 84. Partid conservator = nume purtat de unele partide politice burgheze reacționare care manifestă dușmănie față de tot ce este nou în general și față de mișcările muncitorești și revoluționare în special; în condițiile imperialismului ele devin exponente ale politicii de expansiune, luptă împotriva libertăților democratice și trec fățiș de partea fascismului. ♦ (Substantivat, m.) Membru al unui asemenea partid politic; (la pl.) partidul conservator.

CONSERVATÓR, -OÁRE adj. 1. Care păstrează, care conservă; conservatorist. 2. Atașat de instituțiile trecutului, refractar la ceea ce este nou. ◊ Partid conservator (și s.m.pl.) = denumire a unor partide care sunt, în general, atașate vechilor instituții, idei și forme politice. // s.m. și f. Cel care îngrijește piesele dintr-un muzeu. [Cf. fr. conservateur].

CONSERVATÓR s.n. Școală superioară de muzică. [< germ. Konservatorium, cf. fr. conservatoire].

CONSERVATÓR2, -OÁRE I. adj. 1. care conservă, conservativ2, conservatorist. 2. atașat de instituțiile trecutului, refractar la ceea ce este nou. ♦ partid ~ (și s. m. pl.) = denumire a unor partide valorificând tradiția în plan politic și ideologic. II. s. m. f. cel care îngrijește piesele dintr-un muzeu; custode. III. s. n. 1. instituție specializată, subordonată administrației poștale, unde sunt păstrate colecții filatelice. 2. ~ de ulei = rezervor metalic deasupra capacului unor transformatoare electrice care folosesc ca izolant uleiul. (< fr. conservateur, lat. conservator)

CONSERVATÓR1 s. n. instituție de învățământ muzical superior. (< germ. Konservatorium, fr. conservatoire)

CONSERVATÓR2 ~i m. Persoană însărcinată cu păstrarea și administrarea unui bun public. ~ de muzeu. ~ de bibliotecă. /<fr. conservateur, lat. conservator

CONSERVATÓR3 ~oáre n. Instituție de învățământ superior în care se pregătesc compozitori, interpreți vocali și instrumentali, dirijori, muzicologi, profesori de muzică. /<fr. conservatoire, germ. Konservatorium

CONSERVATÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival 1) Care conservă alimente; cu proprietatea de a conserva alimente. Produs ~. 2) (despre persoane, partide) Care susține conservatismul; atașat de conservatism. /<fr. conservateur, lat. conservator

conservator a. care conservă: partid conservator, care caută să menție în politică instituțiunile stabilite. ║ m. membru al partidului conservator.

*conservatór, -oáre adj. și s. Păstrător, care ține de partidu celor ce, în politică, se opun schimbărilor brusce și nu instigă plebea. Conservator progresist, nume pe care, în Decembre 1918, și l-aŭ luat vechiĭ conservatorĭ (urmașĭ aĭ luĭ Catargiu, Carp și Maĭorescu și condușĭ de Marghiloman) ca răspuns la acuzațiunea de retrograzĭ, pe care le-o aruncaŭ demagogiĭ (ceĭlalțĭ conservatorĭ, care l-aŭ urmat pe N. Filipescu în 1915 și aŭ rămas fără șef după moartea luĭ, întîmplată în Sept. 1916, s’aŭ confundat în partidu tachist, mort și el apoĭ). S. n., pl. oare (fr. conservatoire, adică „școală care conservă tradidiunea muziciĭ”). Școală oficială de muzică orĭ de declamațiune. V. cĭocoĭ, liberal, colectivist, tachist.

conservatoriu n. nume dat școalei de muzică și declamațiune.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

conservatór2 (instituție, rezervor) s. n., pl. conservatoáre

conservatór1 adj. m., (persoană) s. m., pl. conservatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. conservatoáre

conservatór (instituție) s. n., pl. conservatoáre

arată toate definițiile

Intrare: conservator (adj.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • conservator
  • conservatorul
  • conservatoru‑
plural
  • conservatori
  • conservatorii
genitiv-dativ singular
  • conservator
  • conservatorului
plural
  • conservatori
  • conservatorilor
vocativ singular
  • conservatorule
plural
  • conservatorilor
conservator1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • conservator
  • conservatorul
  • conservatoru‑
  • conservatoare
  • conservatoarea
plural
  • conservatori
  • conservatorii
  • conservatoare
  • conservatoarele
genitiv-dativ singular
  • conservator
  • conservatorului
  • conservatoare
  • conservatoarei
plural
  • conservatori
  • conservatorilor
  • conservatoare
  • conservatoarelor
vocativ singular
plural
conservator3 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • conservator
  • conservatorul
  • conservatoru‑
plural
  • conservatoare
  • conservatoarele
genitiv-dativ singular
  • conservator
  • conservatorului
plural
  • conservatoare
  • conservatoarelor
vocativ singular
plural
Intrare: conservator (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • conservator
  • conservatorul
  • conservatoru‑
plural
  • conservatori
  • conservatorii
genitiv-dativ singular
  • conservator
  • conservatorului
plural
  • conservatori
  • conservatorilor
vocativ singular
  • conservatorule
plural
  • conservatorilor
Intrare: conservator (s.n.)
conservator3 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • conservator
  • conservatorul
  • conservatoru‑
plural
  • conservatoare
  • conservatoarele
genitiv-dativ singular
  • conservator
  • conservatorului
plural
  • conservatoare
  • conservatoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

conservator (adj.)

  • 1. Care păstrează, conservă.
    surse: DEX '09 DN sinonime: conservatorist
  • 2. Care este atașată de tradiție, în viața politică, economică și culturală.
    surse: DEX '09 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Cu un gest imperios, îndărătnicul și conservatorul slujbaș făcea oamenilor semn să intre în lan. ANGHEL, PR. 84.
      surse: DLRLC

etimologie:

conservator (s.n.)

  • 1. Instituție de învățământ de grad superior, unde se studiază muzica, (în trecut) și arta dramatică, și unde se formează compozitori, interpreți vocali și instrumentali, dirijori, muzicologi.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. Instituție specializată, subordonată administrației poștale, unde sunt păstrate colecții filatelice.
    surse: MDN '00
  • 3. Conservator de ulei = rezervor metalic deasupra capacului unor transformatoare electrice care folosesc ca izolant uleiul.
    surse: MDN '00

etimologie:

conservator, -oare (persoană) conservatoare conservator

  • 1. Persoană care păstrează, conservă.
    surse: DEX '09
  • 2. Persoană care este atașată de tradiție, în viața politică, economică și culturală.
    surse: DEX '09
  • 3. Persoană însărcinată cu conducerea unui muzeu, unei biblioteci, unei colecții etc.
    surse: DEX '09 DN MDN '00 sinonime: custode

etimologie: