conservatór¹ sn [At: (a. 1876), URICARIUL X, 272 / V: ~iu¹ / Pl: ~oare / E: fr conservatoire, ger Konservatorium] Instituție de învățământ de grad superior, unde se studiază muzica (în trecut și arta dramatică) și unde se formează compozitori, interpreți vocali și instrumentali, dirijori, muzicologi.

conservator², ~oare [At: MAIORESCU, CR. II, 268 / V: (înv) ~iu² / Pl: ~i, ~oare / E: fr conservateur] 1-2 smf, a (Persoană) care păstrează, conservă. 3-4 smf, a (Persoană) care este atașată de tradiție, în viața politică, economică și culturală. 5 smf Persoană însărcinată cu îngrijirea unui muzeu, a unei biserici, a unei colecții etc. 6 a (Îs) Partid ~ Partid politic care are concepții conservatoare (4). 7 sn (Teh; îs) ~ de ulei Rezervor metalic montat deasupra capacului unor transformatoare electrice și legat de cuvă cu o țeavă, având rolul de a o menține plină cu ulei, independent de oscilațiile temperaturii.

CONSERVATÓR², -OÁRE, conservatori, -oare, adj., s. m. și f., s. n. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care păstrează, conservă. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care este atașată de tradiție, în viața politică, economică și culturală. ◊ Partid conservator (și substantivat, m. pl.) = partid politic cu concepții conservatoare. 3. S. m. și f. Persoană însărcinată cu conducerea unui muzeu, unei biblioteci, unei colecții etc. 4. S. n. (Tehn.; în sintagma) Conservator de ulei = rezervor metalic montat deasupra capacului unor transformatoare electrice care folosesc ca izolant uleiul, având rolul de a menține cuva plină cu ulei, independent de oscilațiile temperaturii. – Din fr. conservateur, lat. conservator.

CONSERVATÓR¹, conservatoare, s. n. Instituție de învățământ de grad superior, unde se studiază muzica, (în trecut) și arta dramatică, și unde se formează compozitori, interpreți vocali și instrumentali, dirijori, muzicologi. – Din fr. conservatoire, germ. Konservatorium.

CONSERVATÓR¹, conservatoare, s. n. Instituție de învățământ de grad superior, unde se studiază muzica, (în trecut) și arta dramatică, și unde se formează compozitori, interpreți vocali și instrumentali, dirijori, muzicologi. – Din fr. conservatoire, germ. Konservatorium.

CONSERVATÓR², -OÁRE, conservatori, -oare, adj., subst. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care păstrează, conservă. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care este atașată de tradiție, în viața politică, economică și culturală. ◊ Partid conservator (și substantivat, m. pl.) = partid politic cu concepții conservatoare. 3. S. m. și f. Persoană însărcinată cu conducerea unui muzeu, unei biblioteci, unei colecții etc. 4. S. n. (Tehn.; în sintagma) Conservator de ulei = rezervor metalic montat deasupra capacului unor transformatoare electrice și legat printr-o țeavă cu cuva, având rolul de a menține cuva plină cu ulei, independent de oscilațiile temperaturii. – Din fr. conservateur, lat. conservator.

CONSERVATÓR¹, conservatoare, s. n. Școală superioară de muzică.

CONSERVATÓR², -OÁRE, conservatori, -oare, adj. Care este atașat de trecut, de formele vechi, depășite, ale vieții politice, economice și culturale și refractar, adesea dușmănos, față de tot ce e nou, față de orice inovație, de orice progres în viața politică, economică și culturală. Cu un gest imperios, îndărătnicul și conservatorul. slujbaș făcea oamenilor semn să intre în lan. ANGHEL, PR. 84. Partid conservator = nume purtat de unele partide politice burgheze reacționare care manifestă dușmănie față de tot ce este nou în general și față de mișcările muncitorești și revoluționare în special; în condițiile imperialismului ele devin exponente ale politicii de expansiune, luptă împotriva libertăților democratice și trec fățiș de partea fascismului. ♦ (Substantivat, m.) Membru al unui asemenea partid politic; (la pl.) partidul conservator.

conservatór¹ adj. m., (persoană) s. m., pl. conservatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. conservatoáre

conservatór² (instituție, rezervor) s. n., pl. conservatoáre

conservatór (instituție) s. n., pl. conservatoáre

conservatór adj. m., (persoană) s. m., pl. conservatóri; f. sg. și pl. conservatoáre

Conservator ≠ novator, renovator

CONSERVATÓR s.n. Școală superioară de muzică. [< germ. Konservatorium, cf. fr. conservatoire].

CONSERVATÓR, -OÁRE adj. 1. Care păstrează, care conservă; conservatorist. 2. Atașat de instituțiile trecutului, refractar la ceea ce este nou. ◊ Partid conservator (și s.m.pl.) = denumire a unor partide care sunt, în general, atașate vechilor instituții, idei și forme politice. // s.m. și f. Cel care îngrijește piesele dintr-un muzeu. [Cf. fr. conservateur].

CONSERVATÓR², -OÁRE I. adj. 1. care conservă, conservativ², conservatorist. 2. atașat de instituțiile trecutului, refractar la ceea ce este nou. ♦ partid ~ (și s. m. pl.) = denumire a unor partide valorificând tradiția în plan politic și ideologic. II. s. m. f. cel care îngrijește piesele dintr-un muzeu; custode. III. s. n. 1. instituție specializată, subordonată administrației poștale, unde sunt păstrate colecții filatelice. 2. ~ de ulei = rezervor metalic deasupra capacului unor transformatoare electrice care folosesc ca izolant uleiul. (< fr. conservateur, lat. conservator)

CONSERVATÓR¹ s. n. instituție de învățământ muzical superior. (< germ. Konservatorium, fr. conservatoire)

CONSERVATÓR¹ ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival 1) Care conservă alimente; cu proprietatea de a conserva alimente. Produs ~. 2) (despre persoane, partide) Care susține conservatismul; atașat de conservatism. /<fr. conservateur, lat. conservator

CONSERVATÓR² ~i m. Persoană însărcinată cu păstrarea și administrarea unui bun public. ~ de muzeu. ~ de bibliotecă. /<fr. conservateur, lat. conservator

CONSERVATÓR³ ~oáre n. Instituție de învățământ superior în care se pregătesc compozitori, interpreți vocali și instrumentali, dirijori, muzicologi, profesori de muzică. /<fr. conservatoire, germ. Konservatorium