14 definiții pentru consemn

consémn sn [At: C. PETRESCU, C. V. 143 / V: (înv) ~sígn, ~sígniu, ~sígnă / Pl: ~e / E: con1- + semn (după fr consigne] 1 Totalitatea îndatoririlor pe care le are un militar în serviciul de pază sau de securitate. 2 Ordin. 3 Măsură (disciplinară) prin care se interzice militarilor ieșirea din cazarmă.

CONSÉMN, consemne, s. n. 1. Totalitatea îndatoririlor pe care le are un militar în serviciul de pază sau de securitate. ♦ Ordin, dispoziție. 2. Măsură (disciplinară) prin care se interzice militarilor ieșirea din cazarmă pentru un timp anumit. – Con1- + semn (după fr. consigne).

CONSÉMN, consemne, s. n. 1. Totalitatea îndatoririlor pe care le are un militar în serviciul de pază sau de securitate. ♦ Ordin, dispoziție. 2. Măsură (disciplinară) prin care se interzice militarilor ieșirea din cazarmă pentru un timp anumit. – Con1- + semn (după fr. consigne).

CONSÉMN, consemne, s. n. 1. Îndatorire sau totalitatea îndatoririlor pe care le are un militar în serviciul de pază sau de siguranță. Noi, cînd eram în post, tăceam ore, ce ore? zile întregi. Așa era consemnul. SAHIA, N. 56. ♦ Ordin, dispoziție. Are să mă trimită în linia întîia, cu consemn să fiu ucis pe la spate. CAMILAR, N. I 85. Puținii prieteni care izbuteau să calce consemnul și să pătrundă în biroul de lucru erau tihniți de goliciunea pereților. C. PETRESCU, C. V. 143. 2. Măsură (avînd uneori caracter de pedeapsă) prin care se interzicea militarilor ieșirea din cazarmă pentru, un timp anumit.

consémn s. n., pl. consémne

consémn s. n., pl. consémne

CONSÉMN s. (MIL.) dispoziție, ordin. (~ de rămânere în cazarmă.)

CONSÉMN s.n. 1. Totalitatea instrucțiunilor date unei santinele, unui șef de post etc. asupra celor ce trebuie să facă, să păzească sau asupra obiectivului pazei ori gărzii sale; (p. ext.) ordin, dispoziție. 2. Interzicere (disciplinară) a ieșirii militarilor din cazarmă pentru un anumit timp. [< con- + semn, după fr. consigne, it. consegna].

CONSÉMN s. n. 1. totalitatea îndatoririlor specifice personalului unei gărzi militare; (p. ext.) ordin, dispoziție. 2. interzicere temporară a ieșirii militarilor din cazarmă (navă, domiciliu). (după fr. consigne)

consémn (consémne), s. n.1. Ordin, dispoziție. – 2. Cuvînt de ordine, lozincă. De la semn pe baza modelului fr. consigne.Der. consemna, vb. din fr. consigner; consemnați(un)e, s. f.

CONSÉMN ~e n. 1) Ansamblu de obligații stricte, date unui militar în timpul executării serviciului de pază. 2) Sarcină imperativă, scrisă sau orală, emisă de o autoritate. 3) Sancțiune disciplinară constând în interzicerea ieșirii militarilor pentru un anumit timp din cazarmă sau din navă. /con- + semn

*1) consémn n., pl. e (con- și semn, după fr. consigne). Instrucțiune dată uneĭ santinele, unuĭ păzitor. Oprirea soldaților în cazarmă orĭ a elevilor internĭ în școală, maĭ ales ca pedeapsă.

consigniu n. 1. instrucțiune dată unui șef de post, unei sentinele și oricui însărcinat a păzi intrarea unui loc public: soldatul nu cunoaște consigniul; 2. pedeapsă militară: oprire de a ieși din cazarmă; 3. locul gărei unde se depun bagajele nereclamate la sosire.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CONSÉMN s. (MIL.) dispoziție, ordin. (~ de rămînere în cazarmă.)

Intrare: consemn
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular consemn consemnul
plural consemne consemnele
genitiv-dativ singular consemn consemnului
plural consemne consemnelor
vocativ singular
plural