2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

conoíd, ~ă [At: IONESCU-MUSCEL, ȚES. 139 / Pl: ~izi, / E: fr conoïde] (Mat) 1 a De formă conică Si: conoidal. 2 sn Suprafață generată de o dreaptă care se menține paralelă cu un plan dat și se sprijină pe o dreaptă fixă și pe o curbă fixă.

CONOÍD, -Ă, conoizi, -de, adj., s. m. (Mat.) 1. Adj. Conoidal. 2. S. m. Suprafață generată de o dreaptă care se menține paralelă cu un plan dat și se sprijină pe o dreaptă fixă și pe o curbă fixă. [Pr.: -no-id] – Din fr. conoïde.

CONOÍD, -Ă, conoizi, -de, adj., s. n. (Mat.) 1. Adj. Conoidal. 2. Suprafață generată de o dreaptă care se menține paralelă cu un plan dat și se sprijină pe o dreaptă fixă și pe o curbă fixă. – Din fr. conoïde.

CONOÍD adj. De formă conică; conoidal. // s.n. Suprafață generată de o dreaptă care se menține paralelă cu un plan dat și se sprijină pe o dreaptă fixă și pe o curbă fixă. [Pron. -no-id. / < fr. conoïde, cf. gr. konos – con, eidos – formă].

CONOÍD, -Ă I. adj. de formă conică. II. s. n. suprafață generată de o dreaptă care se menține paralelă cu un plan dat și se sprijină pe o dreaptă fixă și pe o curbă fixă. (< fr. conoïde)

*conoíd, -ă adj. (vgr. konoeidés, d. kónos, con, și eîdos, aspect). Geom. În formă de con. S. f. Suprafață produsă de o linie dreaptă care se sprijină constant pe o dreaptă fixă, rămîne paralelă cu un plan fix și împlinește încă o a treĭa condițiune oare-care.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

conoíd1 adj. m., pl. conoízi; f. conoídă, pl. conoíde

conoíd2 s. m., pl. conoízi

conoíd adj. m., pl. conoízi; f. sg. conoídă, pl. conoíde

conoíd s. m., pl. conoízi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CONOÍD adj. (MAT.) conoidal.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

CONO- „con, conic”. ◊ gr. konos „con” > fr. cono-, engl. id., it. id., germ. kono- > rom. cono-.~carp (v. -carp), s. n., fruct alipit de receptaculul comun; ~for (v. -for), adj., care poartă conuri; ~id (v. -id), adj., s. n., 1. adj., În formă de con; sin. conoidal. 2. s. n., Suprafață generată de o dreaptă care se menține paralelă cu un plan dat, sprijinindu-se pe o dreaptă fixă și pe o curbă fixă; ~metru (v. -metru1), s. n., aparat folosit pentru măsurarea unghiului dintre axele optice ale unui cristal mineral; ~podiu (v. -podiu), s. n., receptacul floral de formă conică; ~scop (v. -scop), s. n., aparat utilizat în conoscopie; ~scopie (v. -scopie), s. f., observarea fenomenului de polarizare cromatică.

Intrare: conoid (adj.)
conoid1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A3)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • conoid
  • conoidul
  • conoidu‑
  • conoi
  • conoida
plural
  • conoizi
  • conoizii
  • conoide
  • conoidele
genitiv-dativ singular
  • conoid
  • conoidului
  • conoide
  • conoidei
plural
  • conoizi
  • conoizilor
  • conoide
  • conoidelor
vocativ singular
plural
Intrare: conoid (s.m.)
conoid2 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M5)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • conoid
  • conoidul
  • conoidu‑
plural
  • conoizi
  • conoizii
genitiv-dativ singular
  • conoid
  • conoidului
plural
  • conoizi
  • conoizilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

conoid (adj.)

etimologie:

conoid (s.m.)

  • 1. matematică Suprafață generată de o dreaptă care se menține paralelă cu un plan dat și se sprijină pe o dreaptă fixă și pe o curbă fixă.
    surse: MDA2 DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: