CONOID, -Ă, conoizi, -de, adj., s. m. (Mat.) 1. Adj. Conoidal. 2. S. m. Suprafață generată de o dreaptă care se menține paralelă cu un plan dat și se sprijină pe o dreaptă fixă și pe o curbă fixă. [Pr.: -no-id] – Din fr. conoïde.

conoid, ~ă [At: IONESCU-MUSCEL, ȚES. 139 / Pl: ~izi, / E: fr conoïde] (Mat) 1 a De formă conică Si: conoidal. 2 sn Suprafață generată de o dreaptă care se menține paralelă cu un plan dat și se sprijină pe o dreaptă fixă și pe o curbă fixă.

CONOID, -Ă, conoizi, -de, adj., s. n. (Mat.) 1. Adj. Conoidal. 2. Suprafață generată de o dreaptă care se menține paralelă cu un plan dat și se sprijină pe o dreaptă fixă și pe o curbă fixă. – Din fr. conoïde.

CONOID adj. De formă conică; conoidal. // s.n. Suprafață generată de o dreaptă care se menține paralelă cu un plan dat și se sprijină pe o dreaptă fixă și pe o curbă fixă. [Pron. -no-id. / < fr. conoïde, cf. gr. konos – con, eidos – formă].

CONOID, -Ă I. adj. de formă conică. II. s. n. suprafață generată de o dreaptă care se menține paralelă cu un plan dat și se sprijină pe o dreaptă fixă și pe o curbă fixă. (< fr. conoïde)

*conoíd, -ă adj. (vgr. konoeidés, d. kónos, con, și eîdos, aspect). Geom. În formă de con. S. f. Suprafață produsă de o linie dreaptă care se sprijină constant pe o dreaptă fixă, rămîne paralelă cu un plan fix și împlinește încă o a treĭa condițiune oare-care.

conoid² s. m., pl. conoizi

conoid² s. m., pl. conoizi

conoid s. m., pl. conoizi

CONO- „con, conic”. ◊ gr. konos „con” > fr. cono-, engl. id., it. id., germ. kono- > rom. cono-. □ ~carp (v. -carp), s. n., fruct alipit de receptaculul comun; ~for (v. -for), adj., care poartă conuri; ~id (v. -id), adj., s. n., 1. adj., În formă de con; sin. conoidal. 2. s. n., Suprafață generată de o dreaptă care se menține paralelă cu un plan dat, sprijinindu-se pe o dreaptă fixă și pe o curbă fixă; ~metru (v. -metru₁), s. n., aparat folosit pentru măsurarea unghiului dintre axele optice ale unui cristal mineral; ~podiu (v. -podiu), s. n., receptacul floral de formă conică; ~scop (v. -scop), s. n., aparat utilizat în conoscopie; ~scopie (v. -scopie), s. f., observarea fenomenului de polarizare cromatică.