2 intrări

31 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

conjugát, ~ă a [At: ȘTEFĂNESCU, C. 525 / Pl: ~ați, ~e / E: fr conjugue] 1 Unit. 2 Legat împreună. 2 (Blg; îs) Nervi ~ați Nervi care au aceeași funcție. 3 (Bot; îs) Frunze ~e Frunze care sunt așezate perechi-perechi. 4 (Fiz; îs) Focare ~eFocare așezate astfel încât razele de lumină răsfrânte dintr-unul se unesc în celălalt și invers. 5 (Fiz; îs) Puncte -e Oricare dintre punctele unui obiect și punctul corespunzător de pe imaginea obiectului obținută cu ajutorul unui sistem optic. 6 (Mat; îs) Numere ~e Două numere complexe care au părțile reale egale, iar părțile imaginare egale și de semne contrare. 7 (Mat; îs) Regulă ~ă Reuniune a două sau mai multe reguli de trei simple. 8 Combinat. 9 (Chm; îs) Acid - Acid format din combinarea altor două substanțe acide luate în proporții diferite. 10 (Grm; d. verb) Care a fost supus flexiunii.

CONJUGÁT, -Ă, conjugați, -te, adj. Unit, legat împreună. ◊ (Biol.) Nervi conjugați = nervi care au aceeași funcție. (Fiz.) Focare conjugate = focare astfel așezate încât razele de lumină răsfrânte dintr-unul se unesc în celălalt și invers. Puncte conjugate = oricare dintre punctele unui obiect și punctul corespunzător de pe imaginea obiectului obținută cu ajutorul unui sistem optic. (Mat.) Numere conjugate = două numere complexe care au părțile reale egale, iar părțile imaginare egale și de semne contrare. Regulă conjugată = reunirea a două sau a mai multor reguli de trei simple. – Din fr. conjugué.

CONJUGÁT, -Ă, conjugați, -te, adj. Unit, legat împreună. ◊ (Biol.) Nervi conjugați = nervi care au aceeași funcție. (Fiz.) Focare conjugate = focare astfel așezate încât razele de lumină răsfrânte dintr-unul se unesc în celălalt și invers. Puncte conjugate = oricare dintre punctele unui obiect și punctul corespunzător de pe imaginea obiectului obținută cu ajutorul unui sistem optic. (Mat.) Numere conjugate = două numere complexe care au părțile reale egale, iar părțile imaginare egale și de semne contrare. Regulă conjugată = reunirea a două sau a mai multor reguli de trei simple. – Din fr. conjugué.

CONJUGÁT, -Ă, conjugați, -te, adj. (Mai ales în expr.) Nervi conjugați = nervi care au aceeași funcție. (Fiz.) Focare conjugate = focare așezate în așa fel, încît, dacă se pune o lumină într-unui din ele, razele răsfrînte se unesc în celălalt punct și invers. (Aritm.) Regulă conjugată = reunirea a două sau mai multor reguli de trei simple.

conjugát adj. m., pl. conjugáți; f. conjugátă, pl. conjugáte

conjugát adj. m., pl. conjugáți; f. sg. conjugátă, pl. conjugáte

CONJUGÁT, -Ă adj. Unit, legat împreună. ◊ Nervi conjugați = nervi care îndeplinesc aceeași funcție; focare conjugate = sistem optic în care focarele sunt așezate astfel încât razele de lumină răsfrânte dintr-unul se reunesc în celălalt focar și invers; frunze conjugate = frunze cu foliolele împerecheate; numere conjugate = numere complexe care au același coeficient. [Cf. fr. conjugué].

CONJUGÁT, -Ă adj. unit, legat împreună. ♦ nervi ~ți = nervi care îndeplinesc aceeași funcție; focare ~e = focarele unui sistem optic așezate astfel încât razele de lumină răsfrânte dintr-unul se reunesc în altul și invers; puncte ~e = oricare dintre punctele unui obiect și punctul corespunzător de la imaginea obiectului obținută cu ajutorul unui sistem optic; frunze ~e = frunze cu foliolele împerecheate; numere ~e = numere complexe care au părțile reale egale, iar părțile imaginare egale și de semne contrare. (< fr. conjugué)

CONJUGÁT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A CONJUGA. 2) Care este unit, legat împreună; îmbinat prin împletire. ◊ Frunze ~te frunze cu foliolele unite. Nervi ~ți nervi cu funcție identică. Focare ~te focare concentrate spre un punct comun. /v. a conjuga

conjugat a. 1. Gram. reunit; 2. Bot. (frunze) cu foliole așezate perechi-perechi; 3. Anat. (nervi) cari concură la aceeaș funcțiune.

*conjugát, -ă adj. (d. conjug). Bot. Se zice despre frunzele care aŭ una saŭ maĭ multe părechĭ de frunzișoare opuse pe un pețiol comun. Mec. Se zice despre mașinile unite ca să concure la aceĭașĭ lucrare. Anat. Se zice despre nerviĭ care concură la aceĭașĭ operațiune.

conjugá [At: PANN, E. V. 21/8 / Pzi: ~júg / E: fr conjuguer, lat conjugare] 1 vt (Iuz) A uni prin căsătorie. 2 vt (Grm) A modifica formele unui verb după persoană, timp, mod, diateză. 3 vr (D. verbe) A fi flexibil. 4 vr (Fig) A se îmbina.

CONJUGÁ, conjúg, vb. I. 1. Tranz. A modifica formele unui verb după persoană, timp, mod și diateză. ♦ Refl. (Despre verbe) A fi flexibil. 2. Refl. Fig. A se îmbina, a se împleti, a se uni. – Din fr. conjuguer, lat. conjugare.

CONJUGÁ, conjúg, vb. I. 1. Tranz. A modifica formele unui verb după persoană, timp, mod și diateză. ♦ Refl. (Despre verbe) A fi flexibil. 2. Refl. Fig. A se îmbina, a se împleti, a se uni. – Din fr. conjuguer, lat. conjugare.

CONJUGÁ, conjúg, vb. I. 1. Tranz. (Gram.) A modifica formele unui verb după persoană, număr, timp, mod și diateză, într-o înșirare metodică. A conjuga un verb neregulat.Refl. (Despre verbe) A fi flexibil (după persoană, număr, timp etc.). Verbul «a avea» se conjugă la toate timpurile și la toate modurile. 2. Refl. (Rar) A se uni, a se îmbina, a se împleti. Stive de porumb și străvechi morminte se înșiră pe deasupra cîmpiei... și se conjugă între ele. BOGZA, C. O. 390.

conjugá (a ~) vb., ind. prez. 3 conjúgă

conjugá vb., ind. prez. 1 sg. conjúg, 3 sg. și pl. conjúgă

CONJUGÁ vb. v. îmbina, împleti, uni.

PROTEINĂ CONJUGÁTĂ s. v. proteidă.

arată toate definițiile

Intrare: conjuga
verb (VT13)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) conjuga conjugare conjugat conjugând singular plural
conju conjugați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) conjug (să) conjug conjugam conjugai conjugasem
a II-a (tu) conjugi (să) conjugi conjugai conjugași conjugaseși
a III-a (el, ea) conju (să) conjuge conjuga conjugă conjugase
plural I (noi) conjugăm (să) conjugăm conjugam conjugarăm conjugaserăm, conjugasem*
a II-a (voi) conjugați (să) conjugați conjugați conjugarăți conjugaserăți, conjugaseți*
a III-a (ei, ele) conju (să) conjuge conjugau conjuga conjugaseră
Intrare: conjugat
conjugat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular conjugat conjugatul conjuga conjugata
plural conjugați conjugații conjugate conjugatele
genitiv-dativ singular conjugat conjugatului conjugate conjugatei
plural conjugați conjugaților conjugate conjugatelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)