2 intrări

29 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CONJUGÁT, -Ă, conjugați, -te, adj. Unit, legat împreună. ◊ (Biol.) Nervi conjugați = nervi care au aceeași funcție. (Fiz.) Focare conjugate = focare astfel așezate încât razele de lumină răsfrânte dintr-unul se unesc în celălalt și invers. Puncte conjugate = oricare dintre punctele unui obiect și punctul corespunzător de pe imaginea obiectului obținută cu ajutorul unui sistem optic. (Mat.) Numere conjugate = două numere complexe care au părțile reale egale, iar părțile imaginare egale și de semne contrare. Regulă conjugată = reunirea a două sau a mai multor reguli de trei simple. – Din fr. conjugué.

CONJUGÁT, -Ă, conjugați, -te, adj. Unit, legat împreună. ◊ (Biol.) Nervi conjugați = nervi care au aceeași funcție. (Fiz.) Focare conjugate = focare astfel așezate încât razele de lumină răsfrânte dintr-unul se unesc în celălalt și invers. Puncte conjugate = oricare dintre punctele unui obiect și punctul corespunzător de pe imaginea obiectului obținută cu ajutorul unui sistem optic. (Mat.) Numere conjugate = două numere complexe care au părțile reale egale, iar părțile imaginare egale și de semne contrare. Regulă conjugată = reunirea a două sau a mai multor reguli de trei simple. – Din fr. conjugué.

conjugat, ~ă a [At: ȘTEFĂNESCU, C. 525 / Pl: ~ați, ~e / E: fr conjugue] 1 Unit. 2 Legat împreună. 2 (Blg; îs) Nervi ~ați Nervi care au aceeași funcție. [1] 3 (Bot; îs) Frunze ~e Frunze care sunt așezate perechi-perechi. 4 (Fiz; îs) Focare ~e Focare așezate astfel încât razele de lumină răsfrânte dintr-unul se unesc în celălalt și invers. 5 (Fiz; îs) Puncte ~e Oricare dintre punctele unui obiect și punctul corespunzător de pe imaginea obiectului obținută cu ajutorul unui sistem optic. 6 (Mat; îs) Numere ~e Două numere complexe care au părțile reale egale, iar părțile imaginare egale și de semne contrare. 7 (Mat; îs) Regulă ~ă Reuniune a două sau mai multe reguli de trei simple. 8 Combinat. 9 (Chm; îs) Acid ~ Acid format din combinarea altor două substanțe acide luate în proporții diferite. 10 (Grm; d. verb) Care a fost supus flexiunii.

  1. Sunt două sensuri 2 Ladislau Strifler

CONJUGÁT, -Ă, conjugați, -te, adj. (Mai ales în expr.) Nervi conjugați = nervi care au aceeași funcție. (Fiz.) Focare conjugate = focare așezate în așa fel, încît, dacă se pune o lumină într-unui din ele, razele răsfrînte se unesc în celălalt punct și invers. (Aritm.) Regulă conjugată = reunirea a două sau mai multor reguli de trei simple.

CONJUGÁT, -Ă adj. Unit, legat împreună. ◊ Nervi conjugați = nervi care îndeplinesc aceeași funcție; focare conjugate = sistem optic în care focarele sunt așezate astfel încât razele de lumină răsfrânte dintr-unul se reunesc în celălalt focar și invers; frunze conjugate = frunze cu foliolele împerecheate; numere conjugate = numere complexe care au același coeficient. [Cf. fr. conjugué].

CONJUGÁT, -Ă adj. unit, legat împreună. ♦ nervi ~ți = nervi care îndeplinesc aceeași funcție; focare ~e = focarele unui sistem optic așezate astfel încât razele de lumină răsfrânte dintr-unul se reunesc în altul și invers; puncte ~e = oricare dintre punctele unui obiect și punctul corespunzător de la imaginea obiectului obținută cu ajutorul unui sistem optic; frunze ~e = frunze cu foliolele împerecheate; numere ~e = numere complexe care au părțile reale egale, iar părțile imaginare egale și de semne contrare. (< fr. conjugué)

CONJUGÁT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A CONJUGA. 2) Care este unit, legat împreună; îmbinat prin împletire. ◊ Frunze ~te frunze cu foliolele unite. Nervi ~ți nervi cu funcție identică. Focare ~te focare concentrate spre un punct comun. /v. a conjuga

conjugat a. 1. Gram. reunit; 2. Bot. (frunze) cu foliole așezate perechi-perechi; 3. Anat. (nervi) cari concură la aceeaș funcțiune.

*conjugát, -ă adj. (d. conjug). Bot. Se zice despre frunzele care aŭ una saŭ maĭ multe părechĭ de frunzișoare opuse pe un pețiol comun. Mec. Se zice despre mașinile unite ca să concure la aceĭașĭ lucrare. Anat. Se zice despre nerviĭ care concură la aceĭașĭ operațiune.

CONJUGÁ, conjúg, vb. I. 1. Tranz. A modifica formele unui verb după persoană, timp, mod și diateză. ♦ Refl. (Despre verbe) A fi flexibil. 2. Refl. Fig. A se îmbina, a se împleti, a se uni. – Din fr. conjuguer, lat. conjugare.

CONJUGÁ, conjúg, vb. I. 1. Tranz. A modifica formele unui verb după persoană, timp, mod și diateză. ♦ Refl. (Despre verbe) A fi flexibil. 2. Refl. Fig. A se îmbina, a se împleti, a se uni. – Din fr. conjuguer, lat. conjugare.

conjugá [At: PANN, E. V. 21/8 / Pzi: ~júg / E: fr conjuguer, lat conjugare] 1 vt (Iuz) A uni prin căsătorie. 2 vt (Grm) A modifica formele unui verb după persoană, timp, mod, diateză. 3 vr (D. verbe) A fi flexibil. 4 vr (Fig) A se îmbina.

CONJUGÁ, conjúg, vb. I. 1. Tranz. (Gram.) A modifica formele unui verb după persoană, număr, timp, mod și diateză, într-o înșirare metodică. A conjuga un verb neregulat.Refl. (Despre verbe) A fi flexibil (după persoană, număr, timp etc.). Verbul «a avea» se conjugă la toate timpurile și la toate modurile. 2. Refl. (Rar) A se uni, a se îmbina, a se împleti. Stive de porumb și străvechi morminte se înșiră pe deasupra cîmpiei... și se conjugă între ele. BOGZA, C. O. 390.

CONJUGÁ vb. I. 1. tr., refl. (Despre verbe) A(-și) modifica formele după persoană, număr, timp, mod și diateză. 2. tr., refl. (Fig.; rar) A (se) uni, a (se) îmbina, a (se) împleti. [P.i. conjúg. / < fr. conjuguer, cf. lat. coniugare].

CONJUGÁTE s.f. pl. Ordin de alge verzi unicelulare sau pluricelulare filamentoase, care nu produc niciodată spori, reproducându-se prin conjugare (3) [în DN]; (la sg.) algă din acest ordin. [< fr. conjuguées].

CONJUGÁ vb. tr., refl. 1. (despre verbe) a (se) modifica după persoană, număr, timp, mod și diateză. 2. a (se) uni, a (se) îmbina, a (se) împleti. (< fr. conjuguer, lat. coniugare)

CONJUGÁTE s. f. pl. ordin de alge verzi unicelulare sau pluricelulare filamentoase, care nu produc niciodată spor, reproducându-se prin conjugare (3). (< fr. conjuguées)

A CONJUGÁ conjúg tranz. A face să se conjuge. /<fr. conjuguer, lat. conjugare

A SE CONJUGÁ se conjúgă intranz. 1) (despre verbe) A se modifica după categoriile gramaticale specifice (mod, timp, persoană, număr și diateză). 2) fig. A se uni într-o anumită ordine. /<fr. conjuguer, lat. conjugare

conjugà v. Gram. a reuni sau rosti în ordine gramaticală diferitele forme ale unui verb.

*conjúg, a v. tr. (lat. cónjugo, -áre, d. con-, împreună, și jugare, a uni. V. jug, înjug, ajung). Gram. Schimb un verb după formă, mod, timp, număr saŭ persoană, precum: fac, facĭ, face.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

conjugát adj. m., pl. conjugáți; f. conjugátă, pl. conjugáte

arată toate definițiile

Intrare: conjugat
conjugat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • conjugat
  • conjugatul
  • conjugatu‑
  • conjuga
  • conjugata
plural
  • conjugați
  • conjugații
  • conjugate
  • conjugatele
genitiv-dativ singular
  • conjugat
  • conjugatului
  • conjugate
  • conjugatei
plural
  • conjugați
  • conjugaților
  • conjugate
  • conjugatelor
vocativ singular
plural
Intrare: conjuga
verb (VT13)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • conjuga
  • conjugare
  • conjugat
  • conjugatu‑
  • conjugând
  • conjugându‑
singular plural
  • conju
  • conjugați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • conjug
(să)
  • conjug
  • conjugam
  • conjugai
  • conjugasem
a II-a (tu)
  • conjugi
(să)
  • conjugi
  • conjugai
  • conjugași
  • conjugaseși
a III-a (el, ea)
  • conju
(să)
  • conjuge
  • conjuga
  • conjugă
  • conjugase
plural I (noi)
  • conjugăm
(să)
  • conjugăm
  • conjugam
  • conjugarăm
  • conjugaserăm
  • conjugasem
a II-a (voi)
  • conjugați
(să)
  • conjugați
  • conjugați
  • conjugarăți
  • conjugaserăți
  • conjugaseți
a III-a (ei, ele)
  • conju
(să)
  • conjuge
  • conjugau
  • conjuga
  • conjugaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

conjugat

  • 1. Unit, legat împreună.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: legat (adj.) unit
    • 1.1. biologie Nervi conjugați = nervi care au aceeași funcție.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.2. fizică Focare conjugate = focare astfel așezate încât razele de lumină răsfrânte dintr-unul se unesc în celălalt și invers.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.3. fizică Puncte conjugate = oricare dintre punctele unui obiect și punctul corespunzător de pe imaginea obiectului obținută cu ajutorul unui sistem optic.
      surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00
    • 1.4. Frunze conjugate = frunze cu foliolele împerecheate.
      surse: DN
    • 1.5. matematică Numere conjugate = două numere complexe care au părțile reale egale, iar părțile imaginare egale și de semne contrare.
      surse: DEX '09 DEX '98 DN
    • 1.6. matematică Regulă conjugată = reunirea a două sau a mai multor reguli de trei simple.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 2. (și) substantivat feminin (la) plural Ordin de alge verzi unicelulare sau pluricelulare filamentoase, care nu produc niciodată spori, reproducându-se prin conjugare.
    surse: DN

etimologie:

conjuga

etimologie: