opțiuni
  • info

15 definiții pentru conjuga

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CONJUGA, conjug, vb. I. 1. Tranz. A modifica formele unui verb după persoană, timp, mod și diateză. ♦ Refl. (Despre verbe) A fi flexibil. 2. Refl. Fig. A se îmbina, a se împleti, a se uni. – Din fr. conjuguer, lat. conjugare.

CONJUGA, conjug, vb. I. 1. Tranz. A modifica formele unui verb după persoană, timp, mod și diateză. ♦ Refl. (Despre verbe) A fi flexibil. 2. Refl. Fig. A se îmbina, a se împleti, a se uni. – Din fr. conjuguer, lat. conjugare.

conjuga [At: PANN, E. V. 21/8 / Pzi: ~jug / E: fr conjuguer, lat conjugare] 1 vt (Iuz) A uni prin căsătorie. 2 vt (Grm) A modifica formele unui verb după persoană, timp, mod, diateză. 3 vr (D. verbe) A fi flexibil. 4 vr (Fig) A se îmbina.

CONJUGA, conjug, vb. I. 1. Tranz. (Gram.) A modifica formele unui verb după persoană, număr, timp, mod și diateză, într-o înșirare metodică. A conjuga un verb neregulat. ◊ Refl. (Despre verbe) A fi flexibil (după persoană, număr, timp etc.). Verbul «a avea» se conjugă la toate timpurile și la toate modurile. 2. Refl. (Rar) A se uni, a se îmbina, a se împleti. Stive de porumb și străvechi morminte se înșiră pe deasupra cîmpiei... și se conjugă între ele. BOGZA, C. O. 390.

CONJUGA vb. I. 1. tr., refl. (Despre verbe) A(-și) modifica formele după persoană, număr, timp, mod și diateză. 2. tr., refl. (Fig.; rar) A (se) uni, a (se) îmbina, a (se) împleti. [P.i. conjug. / < fr. conjuguer, cf. lat. coniugare].

CONJUGA vb. tr., refl. 1. (despre verbe) a (se) modifica după persoană, număr, timp, mod și diateză. 2. a (se) uni, a (se) îmbina, a (se) împleti. (< fr. conjuguer, lat. coniugare)

A CONJUGA conjug tranz. A face să se conjuge. /<fr. conjuguer, lat. conjugare

A SE CONJUGA se conjugă intranz. 1) (despre verbe) A se modifica după categoriile gramaticale specifice (mod, timp, persoană, număr și diateză). 2) fig. A se uni într-o anumită ordine. /<fr. conjuguer, lat. conjugare

conjugà v. Gram. a reuni sau rosti în ordine gramaticală diferitele forme ale unui verb.

*conjúg, a -á v. tr. (lat. cónjugo, -áre, d. con-, împreună, și jugare, a uni. V. jug, înjug, ajung). Gram. Schimb un verb după formă, mod, timp, număr saŭ persoană, precum: fac, facĭ, face.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

conjuga (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. conjug, 2 sg. conjugi, 3 conjugă; conj. prez. 1 sg. să conjug, 3 să conjuge

conjuga (a ~) vb., ind. prez. 3 conjugă

conjuga vb., ind. prez. 1 sg. conjug, 3 sg. și pl. conjugă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CONJUGA vb. v. îmbina, împleti, uni.

conjuga vb. v. ÎMBINA. ÎMPLETI. UNI.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

conjuga (conjug, conjugat), vb. – 1. A modifica formele unui verb. – 2. A se combina, a se uni. Lat. coniugare (sec. XIX), asimilat lui a înjuga. – Der. conjugal, adj., din fr. conjugal.

Intrare: conjuga
verb (VT13)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • conjuga
  • conjugare
  • conjugat
  • conjugatu‑
  • conjugând
  • conjugându‑
 singular plural
  • conjugă
  • conjugați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • conjug
 (să)
  • conjug
  • conjugam
  • conjugai
  • conjugasem
a II-a (tu)
  • conjugi
 (să)
  • conjugi
  • conjugai
  • conjugași
  • conjugaseși
a III-a (el, ea)
  • conjugă
 (să)
  • conjuge
  • conjuga
  • conjugă
  • conjugase
plural I (noi)
  • conjugăm
 (să)
  • conjugăm
  • conjugam
  • conjugarăm
  • conjugaserăm
  • conjugasem
a II-a (voi)
  • conjugați
 (să)
  • conjugați
  • conjugați
  • conjugarăți
  • conjugaserăți
  • conjugaseți
a III-a (ei, ele)
  • conjugă
 (să)
  • conjuge
  • conjugau
  • conjugară
  • conjugaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

conjuga, conjugverb

  • 1. tranzitiv A modifica formele unui verb după persoană, timp, mod și diateză. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote A conjuga un verb neregulat. DLRLC
    • 1.1. reflexiv (Despre verbe) A fi flexibil. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Verbul «a avea» se conjugă la toate timpurile și la toate modurile. DLRLC
  • 2. reflexiv figurat A se îmbina, a se împleti, a se uni. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: uni îmbina împleti
    • format_quote Stive de porumb și străvechi morminte se înșiră pe deasupra cîmpiei... și se conjugă între ele. BOGZA, C. O. 390. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.