2 intrări

15 definiții

conjecturáre sf [At: DEX2 / Pl: ~rắri / E: conjectura] Judecată făcută după aparențe.

CONJECTURÁRE, conjecturări, s. f. Acțiunea de a conjectura și rezultatul ei; judecată făcută după aparențe. – V. conjectura.

CONJECTURÁRE, conjecturări, s. f. Acțiunea de a conjectura și rezultatul ei; judecată făcută după aparențe. – V. conjectura.

conjecturáre s. f., g.-d. art. conjecturắrii; pl. conjecturắri

conjecturáre s. f., g.-d. art. conjecturării; pl. conjecturări

CONJECTURÁRE s.f. Acțiunea de a conjectura; judecată făcută după aparențe. [< conjectura].

conjecturá vt [At: DA / Pzi: ~réz / E: fr conjecturer] 1 A judeca după aparențe. 2 A face o conjectură.

CONJECTURÁ, conjecturez, vb. I. Tranz. A judeca după aparențe; a face o conjectură. – Din fr. conjecturer.

CONJECTURÁ, conjecturez, vb. I. Tranz. A judeca după aparențe; a face o conjectură. – Din fr. conjecturer.

conjecturá (a ~) vb., ind. prez. 3 conjectureáză

conjecturá vb., ind. prez. 1 sg. conjecturéz, 3 sg. și pl. conjectureáză

CONJECTURÁ vb. I. tr. A judeca după aparență, a face o conjectură. / < fr. conjecturer].

CONJECTURÁ vb. tr. a judeca după aparență, prin conjectură. (< fr. conjecturer)

conjecturà v. a judeca după probabilități.

*conjecturéz v. tr. (lat. conjecturare). Presupun, bănuĭesc.

Intrare: conjectura
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) conjectura conjecturare conjecturat conjecturând singular plural
conjecturea conjecturați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) conjecturez (să) conjecturez conjecturam conjecturai conjecturasem
a II-a (tu) conjecturezi (să) conjecturezi conjecturai conjecturași conjecturaseși
a III-a (el, ea) conjecturea (să) conjectureze conjectura conjectură conjecturase
plural I (noi) conjecturăm (să) conjecturăm conjecturam conjecturarăm conjecturaserăm, conjecturasem*
a II-a (voi) conjecturați (să) conjecturați conjecturați conjecturarăți conjecturaserăți, conjecturaseți*
a III-a (ei, ele) conjecturea (să) conjectureze conjecturau conjectura conjecturaseră
Intrare: conjecturare
conjecturare substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular conjecturare conjecturarea
plural conjecturări conjecturările
genitiv-dativ singular conjecturări conjecturării
plural conjecturări conjecturărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)