2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

conjecturare sf [At: DEX2 / Pl: ~rări / E: conjectura] Judecată făcută după aparențe.

CONJECTURÁRE, conjecturări, s. f. Acțiunea de a conjectura și rezultatul ei; judecată făcută după aparențe. – V. conjectura.

CONJECTURÁRE, conjecturări, s. f. Acțiunea de a conjectura și rezultatul ei; judecată făcută după aparențe. – V. conjectura.

CONJECTURÁRE s.f. Acțiunea de a conjectura; judecată făcută după aparențe. [< conjectura].

conjectura vt [At: DA / Pzi: ~réz / E: fr conjecturer] 1 A judeca după aparențe. 2 A face o conjectură.

CONJECTURÁ, conjecturez, vb. I. Tranz. A judeca după aparențe; a face o conjectură. – Din fr. conjecturer.

CONJECTURÁ, conjecturez, vb. I. Tranz. A judeca după aparențe; a face o conjectură. – Din fr. conjecturer.

CONJECTURÁ vb. I. tr. A judeca după aparență, a face o conjectură. / < fr. conjecturer].

CONJECTURÁ vb. tr. a judeca după aparență, prin conjectură. (< fr. conjecturer)

conjecturà v. a judeca după probabilități.

*conjecturéz v. tr. (lat. conjecturare). Presupun, bănuĭesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

conjecturáre s. f., g.-d. art. conjecturắrii; pl. conjecturắri

conjecturáre s. f., g.-d. art. conjecturării; pl. conjecturări

conjecturá (a ~) vb., ind. prez. 3 conjectureáză

conjecturá vb., ind. prez. 1 sg. conjecturéz, 3 sg. și pl. conjectureáză

Intrare: conjecturare
conjecturare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • conjecturare
  • conjecturarea
plural
  • conjecturări
  • conjecturările
genitiv-dativ singular
  • conjecturări
  • conjecturării
plural
  • conjecturări
  • conjecturărilor
vocativ singular
plural
Intrare: conjectura
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • conjectura
  • conjecturare
  • conjecturat
  • conjecturatu‑
  • conjecturând
  • conjecturându‑
singular plural
  • conjecturea
  • conjecturați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • conjecturez
(să)
  • conjecturez
  • conjecturam
  • conjecturai
  • conjecturasem
a II-a (tu)
  • conjecturezi
(să)
  • conjecturezi
  • conjecturai
  • conjecturași
  • conjecturaseși
a III-a (el, ea)
  • conjecturea
(să)
  • conjectureze
  • conjectura
  • conjectură
  • conjecturase
plural I (noi)
  • conjecturăm
(să)
  • conjecturăm
  • conjecturam
  • conjecturarăm
  • conjecturaserăm
  • conjecturasem
a II-a (voi)
  • conjecturați
(să)
  • conjecturați
  • conjecturați
  • conjecturarăți
  • conjecturaserăți
  • conjecturaseți
a III-a (ei, ele)
  • conjecturea
(să)
  • conjectureze
  • conjecturau
  • conjectura
  • conjecturaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

conjecturare

  • 1. Acțiunea de a conjectura și rezultatul ei; judecată făcută după aparențe.
    surse: MDA2 DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

  • vezi conjectura
    surse: MDA2 DEX '09 DEX '98 DN

conjectura

  • 1. A judeca după aparențe; a face o conjectură.
    surse: MDA2 DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: