6 definiții pentru conjecturare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CONJECTURARE, conjecturări, s. f. Acțiunea de a conjectura și rezultatul ei; judecată făcută după aparențe. – V. conjectura.
CONJECTURARE, conjecturări, s. f. Acțiunea de a conjectura și rezultatul ei; judecată făcută după aparențe. – V. conjectura.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de Joseph
- acțiuni
conjecturare sf [At: DEX2 / Pl: ~rări / E: conjectura] Judecată făcută după aparențe.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CONJECTURARE s.f. Acțiunea de a conjectura; judecată făcută după aparențe. [< conjectura].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
conjecturare s. f., g.-d. art. conjecturării; pl. conjecturări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
conjecturare s. f., g.-d. art. conjecturării; pl. conjecturări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
conjecturare s. f., g.-d. art. conjecturării; pl. conjecturări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
conjecturare, conjecturărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a conjectura și rezultatul ei; judecată făcută după aparențe. MDA2 DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- conjectura MDA2 DEX '09 DEX '98 DN