CONIAC, (2) coniacuri, s. n. 1. Băutură alcoolică tare, obținută prin distilarea anumitor sorturi de vin și păstrarea produsului în butoaie de stejar. 2. Varietate, sort de coniac (1). – Din fr. cognac.

coniac sn [At: C. PETRESCU, Î. II, 138 / Pl: ~uri / E: fr cognac] 1 Băutură alcoolică tare, obținută prin distilarea anumitor sorturi de vin și păstrarea produsului respectiv în butoaie de stejar. 2 (Lpl) Varietăți, sorturi de coniac (1).

CONIAC, coniacuri, s. n. 1. Băutură alcoolică tare, obținută prin distilarea anumitor sorturi de vin și păstrarea produsului respectiv în butoaie de stejar. 2. (La pl.) Varietăți, sorturi de coniac (1). – Din fr. cognac.

CONIAC, coniacuri, s. n. Băutură alcoolică tare, obținută prin distilarea vinului. Scoase... o sticlă plată de coniac. C. PETRESCU, Î. II 138. – Pronunțat: -niac.

CONIAC s.n. Băutură alcoolică tare, care se obține prin distilarea vinului. [Pron. co-niac. / < fr. cognac, cf. Cognac – oraș în Franța].

CONIAC I. s. n. băutură alcoolică tare, obținută prin distilarea vinului. II adj. inv. de culoarea coniacului (I). (< fr. cognac)

CONIAC ~uri n. Băutură alcoolică tare preparată din distilat de vin și păstrată un timp anumit în butoaie de stejar. [Sil. co-niac] /<fr. cognac

coniac a. rachiu de Cognac.

*coniác, V. coñac.

*coñác n., pl. urĭ (după numele orașuluĭ Cognac din Francia, celebru pin rachiurĭ). Un fel de rachiŭ făcut din vin și care are coloarea ceaĭuluĭ. V. rom.

coniac (desp. -niac) s. n., (porții; sorturi) pl. coniacuri

coniac (-niac) s. n., (sorturi, porții) pl. coniacuri

coniac s. n. (sil. -ni-ac), pl. coniacuri

coniac

coniac, -curi.