2 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

coníță1 sf vz cuconiță

coníță2 sf vz cuniță

CONÍȚĂ s. f. v. cuconiță.

CONÍȚĂ s. f. v. cuconiță.

CONÍȚĂ s. f. v. cuconiță.

coconíță sf vz cuconiță

cuconiță sf [At: DA / V: coc~ / Pl: ~țe / E: cucoană + -iță] 1-2 (Șhp) Cucoană (6) (tânără).

cuniță sf [At: NECULCE, ap. DA / V: con~ / Pl: ~țe / E: ucr куниця] (Mol; înv) Impozit plătit pentru cirezile de vite străine de țară, aduse în Moldova pentru pășunat (sau cumpărate de străini din Moldova și ținute aici pentru pășunat).

COCONÍȚĂ s. f. v. cuconiță.

COCONÍȚĂ s. f. v. cuconiță.

COCONÍȚĂ s. f. v. cuconiță.

CUCONÍȚĂ, cuconițe, s. f. Diminutiv al lui cucoană (1). [Var.: coconíță, coníță s. f.] – Cucoană + suf. -iță.

CUCONÍȚĂ, cuconițe, s. f. Diminutiv al lui cucoană (1). [Var.: coconíță, coníță s. f.] – Cucoană + suf. -iță.

CUCONÍȚĂ, cuconițe, s. f. (Și în forma coconiță sau prescurtat, familiar, coniță; pe cale de dispariție) Diminutiv al lui cucoană. 1. v. cucoană (1). Coniță!... Veniți aici la lumină. SEBASTIAN, T. 245. Coconiță... dumneata ai luat un capriț drept amor. NEGRUZZI, S. I 25. 2. v. cucoană (2). Aflînd că boierul nu este acasă și văzînd pe cuconița într-un cerdac... – începură să se jeluiască la dînsa. ISPIRESCU, L. 180. Coniță-mare = cucoană-mare. Spuneați că vă duceți mîine la ceai la conița-mare. CAMIL PETRESCU, T. II 138. – Variante: coníță, coconíță s. f.

coconită f. cocoană tânără, titlu de onoare dat tinerelor fete de burghezi sau de nobili.

cuniță f. od. soiu de văcărit scornit de Gr. Ghica, Domnul Moldovei (1748). [Slav. KONIȚA, iapă].

coconíță f., pl. e (d. cocoană, ca și ngr. kokkonitsa). Fam. Cocoană tînără. Domnișoară. – Maĭ fam. coniță. – În est cu-.

cúniță f., pl. e (pol. vechĭ kúnica, rus. kunica, jder, pele de jder, care servea ca monetă și cu care se plătea biru. P. acc., cp. cu goniță, vélniță ș. a. Bern. 1, 644). Vechĭ. Un bir pe vitele aduse la vărat în Moldova (cel de ĭarnă se numea văcărit): pogonărit și cunițe cîte opt potronicĭ de vită (Let. 2, 77). Un fel de văcărit înființat la 1748 de Grigore Ghica domnu Moldoveĭ (Șăĭn.). – Și cóniță (infl. de goniță saŭ de vsl. konica, ĭapă).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cuconíță s. f., g.-d. art. cuconíței; pl. cuconíțe

cuconíță s. f., g.-d. art. cuconíței; pl. cuconíțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CUCONÍȚĂ s. v. sticlete.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cuníță (cuníțe), s. f. – (Înv.) Dare plătită în trecut, în Moldova, pentru cirezile străine care veneau la păscut în țară. – Var. coniță. Rut. kunicja, rus. kunica „răscumpărare” (Cihac, II, 87; DAR). – Der. cunicer (var. conicer), s. m. (perceptor al acestei dări).

arată toate definițiile

Intrare: cuconiță
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cuconiță
  • cuconița
plural
  • cuconițe
  • cuconițele
genitiv-dativ singular
  • cuconițe
  • cuconiței
plural
  • cuconițe
  • cuconițelor
vocativ singular
  • cuconiță
  • cuconițo
plural
  • cuconițelor
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coconiță
  • coconița
plural
  • coconițe
  • coconițele
genitiv-dativ singular
  • coconițe
  • coconiței
plural
  • coconițe
  • coconițelor
vocativ singular
  • coconiță
  • coconițo
plural
  • coconițelor
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coniță
  • conița
plural
  • conițe
  • conițele
genitiv-dativ singular
  • conițe
  • coniței
plural
  • conițe
  • conițelor
vocativ singular
  • coniță
  • conițo
plural
  • conițelor
Intrare: cuniță
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cuniță
  • cunița
plural
  • cunițe
  • cunițele
genitiv-dativ singular
  • cunițe
  • cuniței
plural
  • cunițe
  • cunițelor
vocativ singular
plural
coniță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

cuconiță coconiță coniță

  • 1. Diminutiv al lui cucoană.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
    exemple
    • Coniță!... Veniți aici la lumină. SEBASTIAN, T. 245.
      surse: DLRLC
    • Coconiță... dumneata ai luat un capriț drept amor. NEGRUZZI, S. I 25.
      surse: DLRLC
    • Aflînd că boierul nu este acasă și văzînd pe cuconița într-un cerdac... începură să se jeluiască la dînsa. ISPIRESCU, L. 180.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Coniță-mare = cucoană-mare.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Spuneați că vă duceți mîine la ceai la conița-mare. CAMIL PETRESCU, T. II 138.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • Cucoană + sufix -iță.
    surse: DEX '98 DEX '09