Definiția cu ID-ul 443703:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
cuniță (cunițe), s. f. – (Înv.) Dare plătită în trecut, în Moldova, pentru cirezile străine care veneau la păscut în țară. – Var. coniță. Rut. kunicja, rus. kunica „răscumpărare” (Cihac, II, 87; DAR). – Der. cunicer (var. conicer), s. m. (perceptor al acestei dări).