confidént, ~ă [At: STAMATI, D. / V: (înv) ~dínte / Pl: ~nți, ~e / E: fr confident, lat confidens, -ntis] 1-2 smf, a (Persoană) căreia i se fac confidențe (1). 3 smf (Pex) Prieten.

CONFIDÉNT, -Ă, confidenți, -te, s. m. și f. Persoană căreia i se fac confidențe; p. ext. prieten intim. – Din fr. confident, lat. confidens, -ntis.

CONFIDÉNT, -Ă, confidenți, -te, s. m. și f. Persoană căreia i se fac confidențe; p. ext. prieten. – Din fr. confident, lat. confidens, -ntis.

CONFIDÉNT, -Ă, confidenți, -te, s. m. și f. Persoană căreia cineva îi încredințează gîndurile intime, tainele. Eram prieteni nedespărțiți, și mai eram și confidentul lui. C. PETRESCU, S. 109. Roșu numai rămase singur pînă la amiazi, deși grozav ar fi dorit să spuie lui Titu, confidentul său de toate zilele, cîteva amănunte extraordinare pe care numai el le cunoștea. REBREANU, R. II 26. ♦ (În teatru) Personaj secundar căruia eroul principal îi face confidențe, îi destăinuiește gîndurile și planurile sale.

CONFIDÉNT, -Ă s.m. și f. Cel căruia i se fac confidențe; prieten. ♦ Personaj secundar într-o piesă de teatru, căruia un erou îi face confidențe menite să informeze astfel pe spectator asupra celor gândite de el sau asupra faptelor pe care are de gând să le săvârșească. [Cf. fr. confident, it. confidente, lat. confidens].

CONFIDÉNT, -Ă s. m. f. 1. cel căruia i se fac confidențe. 2. personaj convențional în teatru, căruia un erou îi face confidențe, permițând autorului să informeze pe spectator fără a recurge la monolog. (< fr. confident, lat. confidens)

CONFIDÉNT ~tă (~ți, ~te) m. și f. Persoană aflată în relații confidențiale; persoană care deține o confidență. /<fr. confident, lat. confidens, ~ntis

confident m. 1. căruia se încredințează cele mai ascunse gândiri; 2. personaj de tragedie sau de comedie căruia i se fac confidențele destinate spectatorilor.

*confidént, -ă s. (fr. confident, d. it. confidente, acela căruĭa îĭ încredințezĭ un secret, d. lat. confidens, -éntis, încrezător, temerar. V. fidel). Persoană căreĭa îĭ încredințezĭ secretele. Personagiŭ teatral căruĭa i se fac confidențe ca să le audă publicu. V. credincer, secretar.

confidént s. m., pl. confidénți

confidént s. m., pl. confidénți

CONFIDÉNT s. 1. intim, (înv.) tainic. (~ al domnitorului.) 2. părtaș. (Îl face ~ al gândurilor ei.)

CONFIDENT s. 1. intim, (înv.) tainic. (~ al domnitorului.) 2. părtaș. (Îl face ~ al gîndurilor ei.)