CONFIDENT, -Ă, confidenți, -te, s. m. și f. Persoană căreia cineva îi încredințează gîndurile intime, tainele. Eram prieteni nedespărțiți, și mai eram și confidentul lui. C. PETRESCU, S. 109. Roșu numai rămase singur pînă la amiazi, deși grozav ar fi dorit să spuie lui Titu, confidentul său de toate zilele, cîteva amănunte extraordinare pe care numai el le cunoștea. REBREANU, R. II 26. ♦ (În teatru) Personaj secundar căruia eroul principal îi face confidențe, îi destăinuiește gîndurile și planurile sale.