conferință sf [At: ARISTIA, PLUT. / V: (înv) ~re, ~rénție / Pl: ~țe / E: fr conférence, lat conferenția] 1 Reuniune a reprezentanților unor state, ai unor organizații politice, științifice etc., cu scopul de a dezbate și de a hotărî asupra unor probleme curente și de perspectivă ale activității lor. 2 For superior al unei organizații politice, care se întrunește pentru a dezbate probleme ale activității organizației și a alege organele sale de conducere. 3 Expunere făcută în public asupra unei teme din domeniul științei, artei, politicii etc., cu intenția de a informa, de a instrui, de a omagia etc. 4 Consfătuire. 5 (Îs) ~ de presă Întâlnire în cadrul căreia o personalitate a vieții politice, sociale, culturale etc. face o expunere sau declarații și răspunde la întrebările reprezentanților presei. 6 (Iuz) Grad inferior funcției de profesor în învățământul superior.

CONFERÍNȚĂ, conferințe, s. f. 1. Expunere publică asupra unei teme științifice, literare, politice etc. A ține o conferință. A asculta o conferință, ▭ Cînd, anul acesta, am anunțat o conferință despre frumos... s-a crezut că publicul nostru va rămîne nepăsător la asemenea chestiuni. MACEDONSKI, O. IV 140. 2. Adunare a reprezentanților unor state, ai unor organizații etc. pentru a lua hotărîri cu privire la anumite probleme. Conferință de pace. Conferință feroviară internațională. ▭ În perioada pregătirii ultimei conferințe unionale a tinerilor scriitori, s-au ținut... seminarii, în care – după un referat despre o problemă generală de creație – s-au discutat operele tinerilor participanți. CONTEMPORANUL, S. II, 1952, nr. 318, 3/3. ♦ For superior al unui partid comunist sau muncitoresc, care se poate reuni atunci cînd nu e posibil să fie convocat congresul și care reunește un număr mai mic de delegați decît congresul. Conferința Națională [din 1945] a Partidului Comunist Romîn se ține în condițiile terminării victorioase a celui de al doilea război mondial. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 5. 3. Consfătuire; convorbire, ședință intimă. Conferințele cercurilor științifice studențești trebuie să fie adevărate sesiuni științifice, în care profesorii și studenții să discute împreună, pe larg, la un nivel superior, probleme de știință și tehnică. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 348, 1/6. În tinda căminului cultural se adunau neîncetat delegații la conferința pe plasă. DUMITRIU, N. 281. L-am găsit în conferință cu ambasadorul englez. GHICA, S. 373. ◊ Conferință de presă = consfătuire, discuție între reprezentanții presei și reprezentanți ai conducerii unui stat, unui partid, unei organizații etc., cu prilejul căreia aceștia din urmă fac celor dintîi o serie de declarații cu caracter oficial. (Ieșit din uz) Conferință (a profesorilor) = organ de sancțiune și control format din consiliul profesorilor în școlile secundare din trecut. Ce dezordine! Ce scandal! Cînd eu strig în conferință că se duce școala de rîpă, d-ta taci. SEBASTIAN, T. 213. – Variantă: (învechit) conferénță (CARAGIALE, O. II 325) s. f.

CONFERÍNȚĂ s.f. 1. Cuvântare, discurs, expunere făcută în public referitor la o temă științifică, literară etc. 2. Adunare a reprezentanților unor state, ai unor organizații etc. pentru a discuta și a lua hotărâri în anumite chestiuni. ♦ For superior al unui partid (comunist), care se întrunește atunci când nu poate fi convocat congresul. 3. Consfătuire, convorbire. ◊ Conferință de presă = întâlnire între oameni de stat, oameni politici etc. și reprezentanți ai presei pentru a lămuri o anumită problemă, pentru discuții cu caracter informativ etc. [Var. conferență s.f. / cf. lat. conferentia, fr. conférence, it. conferenza].

CONFERÍNȚĂ s. f. 1. expunere făcută în public asupra unei teme din domeniul științei, artei etc. 2. reuniune a reprezentanților unor state, organizații etc. pentru a discuta și a lua hotărâri în anumite chestiuni. ♦ ~ la nivel înalt = întrunire a unor șefi de state sau de guverne. 3. for superior al unei organizații de partid, care se întrunește pentru a dezbate probleme ale organizației, a alege organele sale de conducere etc. 4. consfătuire, convorbire. ♦ ~ de presă = întâlnire între o personalitate a vieții politice, sociale sau culturale și reprezentanți ai presei. (< fr. conférence, lat. conferentia)

CONFERÍNȚĂ ~e f. 1) Expunere în public a opiniilor asupra unei teme (științifice, politice etc.). 2) Reuniune a reprezentanților unor state (organizații politice, obștești etc.) cu scopul de a face un schimb de păreri asupra unor probleme importante. ~ de pace. ~ internațională. ◊ ~ de presă întâlnire în cadrul căreia o personalitate a vieții politice (sociale, culturale etc.) face o expunere și răspunde la întrebările reprezentanților presei. [G.-D. conferinței] /<fr. conférence, lat. conferentia

conferență sf vz conferință

CONFERÉNȚĂ s.f. v. conferință.

conferínță-lécție s. f. Conferință organizată special pentru a servi drept lecție ◊ „Problemele expuse cursanților sub formă de conferințe-lecții sunt problemele generale ale artei, istoriei, teoriei și practicii filmului.” Cont. 15 III 67 p. 5 (din conferință + lecție)

conferență (conferință) f. 1. prelegere populară: maestru de conferențe; 2. întrevorbire despre o afacere; 3. reunire de diplomați spre a discuta unele chestiuni: Conferența dela Berlin. V. Congres.

*conferénță f., pl. e (lat. conferentia. V. di-ferență). Reuniune de persoane ca să discute: a convoca o conferență. Cuvîntare științifică: a ținea o conferență despre studiu limbiĭ. – Fals -ínță. V. discurs, predică.

conferínță s. f., g.-d. art. conferínței; pl. conferínțe

conferínță s. f., g.-d. art. conferínței; pl. conferínțe

conferință

conferență, -țe (de pace) și conferință, -țe (prelegere publică).

CONFERÍNȚĂ s. cuvânt, (înv.) prelegere. (În ~ sa vorbitorul a dezbătut...)

CONFERINȚĂ s. cuvînt, (înv.) prelegere. (În ~ sa vorbitorul a dezbătut...)

CONFERINȚĂ (< fr. conférence, lat. conferentia, de la conferre, a raporta) Formă a discursului demonstrativ, denumită și disertație (v.). Ex. conferințele ținute în cadrul Universității populare, în cadrul diferitelor congrese, conferințele publice, dezvoltate în public de un savant etc. Ex. LEV TOLSTOI „Lev Tolstoi este un scriitor așa de mare și de complex, încît a da într-o conferință deciziuni asupra întregii sale opere mi se pare hazardat. Mult mai potrivită mi se înfățișează metoda de a examina cîteva opere mai cunoscute și a face anatomia morală a eroilor respectivi... Ana Karenina este romanul lui Tolstoi cel mai popular înainte, în Occident și protagoniștii săi principali, Wronski și Ana ajunsese, ca și Werther și Lotte sau Cavalerul Des Grieux și Manon, să se desprindă din file și să trăiască o existență independentă, alimentată de imaginația cititorilor... Aristocrația din Război și Pace surprinsă într-un moment de hegemonie, viguroasă, chiar în viții, personalistă, răzbătătoare, ca și burghezia lui Balzac, spre deosebire de aceea snoabă, nevrozată din Ana Karenina” (G. CĂLINESCU, Studii și conferințe)

CONFERINȚA NAȚIUNILOR UNITE PENTRU COMERȚ ȘI DEZVOLTARE (în engl.: United Nations Conference on Trade and Development – U.N.C.T.A.D.) v. O.N.U..