15 definiții pentru conductă

condúctă sf [At: IOANOVICI, TEHN. 40 / Pl: ~te / E: fr conducte] 1 Instalație pentru conducerea apei, petrolului, electricității etc. 2 (Spc) Țeavă pentru conducerea apei, petrolului, gazului etc. 3 (Pex) Rețea de sârme electrice.

CONDÚCTĂ, conducte, s. f. Țeavă, ansamblu de țevi din metal, beton, lemn etc. sau instalație destinate transportului fluidelor sau materialelor pulverulente. ◊ Conductă electrică = conductor sau ansamblu de conductoare electrice de metal și cu lungime mare, folosit pentru efectuarea legăturilor conductive în instalațiile electrice. – Din lat. conductus.[1]

  1. În original:... pulvelurente..., evident greșit. — LauraGellner

CONDÚCTĂ, conducte, s. f. Țeavă, ansamblu de țevi din metal, beton, lemn etc. sau instalație destinate transportului fluidelor sau materialelor pulverulente, pe un anumit traseu. ◊ Conductă electrică = conductor sau ansamblu de conductoare electrice de metal și cu lungime mare, folosit pentru efectuarea legăturilor conductive în instalațiile electrice. – Din lat. conductus.

CONDÚCTĂ, conducte, s. f. 1. Țeavă, sistem de țevi sau instalație pentru distribuirea fluidelor (a apei, a petrolului, a gazelor naturale etc.) dintr-un rezervor central la locul de consum. Conductă de apă. Conductă de petrol. Conductă de gaz. 2. Fir metalic sau cablu care servește la transmiterea energiei electrice pentru luminat, pentru punerea în mișcare a mașinilor, pentru comunicații etc. Conductă electrică.

condúctă (țeavă) s. f., g.-d. art. condúctei; pl. condúcte

CONDÚCTĂ s. 1. v. canal. 2. (TEHN.) venă.

CONDÚCTĂ s.f. 1. Țeavă, instalație pentru transportul fluidelor. ♦ (Sub forma conduct) Formație anatomică în formă de canal. 2. Fir, cablu metalic folosit la transportul și la distribuția energiei electrice. [Var. conduct s.n. / cf. lat. conductum, germ. Kondukt].

CONDÚCTĂ s. f. 1. țeavă, instalație pentru transportul fluidelor. 2. fir, cablu metalic folosit la transportul și la distribuția energiei electrice. (< germ. Konduct)

CONDÚCTĂ ~e f. 1) Țeavă sau ansamblu de țevi prin care se transportă fluide sau materiale pulverulente. ~ de petrol. ~ de gaz. 2) Fir sau cablu prin care circulă un curent electric. ~ de înaltă tensiune. /<lat. conductus

*condúct n., pl. e (după fr. conduit, d. conduire, a conduce, saŭ d. lat. con-, împreună, și ductus, conduct, ducere). Canal închis, țeavă: conduct de apă (acŭeduct), de petrol, de gaz.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

condúctă (tehn.) s. f., g.-d. art. condúctei; pl. condúcte

CONDUCTĂ s. 1. canal, tub, (înv.) jgheab, sulinar. (~ pentru scurgerea unui fluid.) 2. (TEHN.) venă.


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

a băga pe conductă expr. 1. a mânca. 2. a bea.

a veni cu pluta pe conductă expr. a fi prost / nerod / nătâng.

conducte penale expr. (deț.) macaroane.

Intrare: conductă
conductă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • conductă
  • conducta
plural
  • conducte
  • conductele
genitiv-dativ singular
  • conducte
  • conductei
plural
  • conducte
  • conductelor
vocativ singular
plural