CONDUCTĂ, conducte, s. f. 1. Țeavă (făcînd parte dintr-un sistem de țevi sau dintr-o instalație) pentru distribuirea fluidelor dintr-un rezervor central la locul de consum. 2. Fir metalic sau cablu care servește la transmiterea energiei electrice pentru luminat, pentru punerea în mișcare a mașinilor, pentru comunicații etc. – Lat. lit. conductus (fr. conduit).