2 intrări
13 definiții
din care- explicative DEX (7)
- ortografice DOOM (3)
- jargon (3)
Explicative DEX
CONDIL, condili, s. m. (Anat.; adesea cu determinări care indică locul de articulare) Proeminență rotundă la extremitatea unor oase. – Din fr. condyle.
CONDIL, condili, s. m. (Anat.; adesea cu determinări care indică locul de articulare) Proeminență rotundă la extremitatea unor oase. – Din fr. condyle.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
condil sm [At: DEX2 / Pl: ~i / E: fr condyle] (Atm) Proeminență rotundă la extremitatea unor oase.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CONDIL s.m. Ieșitură, vîrf, proeminență a unui os prin care se face articulația. [< fr. condyle, cf. gr. kondylos – articulație].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CONDIL1 s. m. proeminență osoasă articulată. (< fr. condyle)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
CONDIL ~i m. Proeminență osoasă. ~ femural. /<fr. condyle
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
*condíl n., pl. e (vgr. kóndylos. V. condeĭ). Anat. Unflătură la capătu oaselor, cum e la femur, la falcă ș. a.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CONDIL2(O)- elem. „vârf, proeminență, condil”. (< fr. condyl/o/-, cf. gr. kondylos)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Ortografice DOOM
condil s. m., pl. condili
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!condil s. m., pl. condili
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
condil s. m., pl. condili
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Jargon
CONDIL-, v. CONDILO-. □ ~ectomie (v. -ectomie), s. f., extirpare chirurgicală a unui condil anatomic.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
-CONDIL „vîrf, articulație, proeminență”. ◊ gr. kondylos „vîrf, articulație” > fr. -condyle > rom. -condil.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
CONDILO- „vîrf, proeminență, condil”. ◊ gr. kondylos „vîrf, umflătură” > fr. condylo-, engl. id., it. condilo-, germ. kondylo- > rom. condilo-. □ ~carp (v. -carp), adj., cu fructe noduroase; ~clazie (v. -clazie), s. f., intervenție ortopedică de realizare a unui pinten osos care se introduce în cavitatea existentă; ~id (v. -id), adj., care are forma unui condil; ~pode (v. -pod), s. n. pl., animale nevertebrate chitinoase, prevăzute cu picioare articulate; ~tomie (v. -tomie), s. f., secționare chirurgicală a unui condil.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
condil, condilisubstantiv masculin
- 1. (Adesea cu determinări care indică locul de articulare) Proeminență rotundă la extremitatea unor oase. MDA2 DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- condyle MDA2 DEX '09 DEX '98 DN
condiloelement de compunere, prefix
- 1. Element de compunere cu semnificația „vârf, proeminență, condil”. MDN '00 DETS
etimologie:
- condyl(o)- MDN '00
- kondylos MDN '00 DETS