3 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

condíl sm [At: DEX2 / Pl: ~i / E: fr condyle] (Atm) Proeminență rotundă la extremitatea unor oase.

CONDÍL, condili, s. m. (Anat.; adesea cu determinări care indică locul de articulare) Proeminență rotundă la extremitatea unor oase. – Din fr. condyle.

CONDÍL, condili, s. m. (Anat.; adesea cu determinări care indică locul de articulare) Proeminență rotundă la extremitatea unor oase. – Din fr. condyle.

CONDÍL s.m. Ieșitură, vârf, proeminență a unui os prin care se face articulația. [< fr. condyle, cf. gr. kondylos – articulație].

CONDÍL1 s. m. proeminență osoasă articulată. (< fr. condyle)

CONDÍL ~i m. Proeminență osoasă. ~ femural. /<fr. condyle

*condíl n., pl. e (vgr. kóndylos. V. condeĭ). Anat. Unflătură la capătu oaselor, cum e la femur, la falcă ș. a.

CONDIL2(O)- elem. „vârf, proeminență, condil”. (< fr. condyl/o/-, cf. gr. kondylos)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!condíl s. m., pl. condíli

condíl s. m., pl. condíli


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

CONDIL-, v. CONDILO-.~ectomie (v. -ectomie), s. f., extirpare chirurgicală a unui condil anatomic.

-CONDIL „vîrf, articulație, proeminență”. ◊ gr. kondylos „vîrf, articulație” > fr. -condyle > rom. -condil.

CONDILO- „vîrf, proeminență, condil”. ◊ gr. kondylos „vîrf, umflătură” > fr. condylo-, engl. id., it. condilo-, germ. kondylo- > rom. condilo-.~carp (v. -carp), adj., cu fructe noduroase; ~clazie (v. -clazie), s. f., intervenție ortopedică de realizare a unui pinten osos care se introduce în cavitatea existentă; ~id (v. -id), adj., care are forma unui condil; ~pode (v. -pod), s. n. pl., animale nevertebrate chitinoase, prevăzute cu picioare articulate; ~tomie (v. -tomie), s. f., secționare chirurgicală a unui condil.

Intrare: condil (s.m.)
condil1 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • condil
  • condilul
  • condilu‑
plural
  • condili
  • condilii
genitiv-dativ singular
  • condil
  • condilului
plural
  • condili
  • condililor
vocativ singular
plural
Intrare: condil (suf.)
condil3 (suf.) element de compunere sufix
sufix (I7-S)
  • condil
Intrare: condilo
condilo
prefix (I7-P)
  • condilo
condil2 (pref.) element de compunere prefix
prefix (I7-P)
  • condil
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

condil (s.m.)

  • 1. anatomie (Adesea cu determinări care indică locul de articulare) Proeminență rotundă la extremitatea unor oase.
    surse: MDA2 DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: