opțiuni
  • info

2 intrări

13 definiții

din care

Explicative DEX

CONDIL, condili, s. m. (Anat.; adesea cu determinări care indică locul de articulare) Proeminență rotundă la extremitatea unor oase. – Din fr. condyle.

CONDIL, condili, s. m. (Anat.; adesea cu determinări care indică locul de articulare) Proeminență rotundă la extremitatea unor oase. – Din fr. condyle.

condil sm [At: DEX2 / Pl: ~i / E: fr condyle] (Atm) Proeminență rotundă la extremitatea unor oase.

CONDIL s.m. Ieșitură, vîrf, proeminență a unui os prin care se face articulația. [< fr. condyle, cf. gr. kondylos – articulație].

CONDIL1 s. m. proeminență osoasă articulată. (< fr. condyle)

CONDIL ~i m. Proeminență osoasă. ~ femural. /<fr. condyle

*condíl n., pl. e (vgr. kóndylos. V. condeĭ). Anat. Unflătură la capătu oaselor, cum e la femur, la falcă ș. a.

CONDIL2(O)- elem. „vârf, proeminență, condil”. (< fr. condyl/o/-, cf. gr. kondylos)

Ortografice DOOM

condil s. m., pl. condili

!condil s. m., pl. condili

condil s. m., pl. condili

Jargon

CONDIL-, v. CONDILO-. □ ~ectomie (v. -ectomie), s. f., extirpare chirurgicală a unui condil anatomic.

-CONDIL „vîrf, articulație, proeminență”. ◊ gr. kondylos „vîrf, articulație” > fr. -condyle > rom. -condil.

CONDILO- „vîrf, proeminență, condil”. ◊ gr. kondylos „vîrf, umflătură” > fr. condylo-, engl. id., it. condilo-, germ. kondylo- > rom. condilo-. □ ~carp (v. -carp), adj., cu fructe noduroase; ~clazie (v. -clazie), s. f., intervenție ortopedică de realizare a unui pinten osos care se introduce în cavitatea existentă; ~id (v. -id), adj., care are forma unui condil; ~pode (v. -pod), s. n. pl., animale nevertebrate chitinoase, prevăzute cu picioare articulate; ~tomie (v. -tomie), s. f., secționare chirurgicală a unui condil.

Intrare: condil (s.m.)
condil1 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • condil
  • condilul
  • condilu‑
plural
  • condili
  • condilii
genitiv-dativ singular
  • condil
  • condilului
plural
  • condili
  • condililor
vocativ singular —
plural —
Intrare: condilo
prefix (I7-P)
  • condilo
condil2 (afix) element de compunere
afix (I7)
  • condil
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

condil, condilisubstantiv masculin

  • 1. anatomie (Adesea cu determinări care indică locul de articulare) Proeminență rotundă la extremitatea unor oase. MDA2 DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

condiloelement de compunere, prefix

  • 1. Element de compunere cu semnificația „vârf, proeminență, condil”. MDN '00 DETS
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.