8 definiții pentru condil (s.m.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CONDÍL, condili, s. m. (Anat.; adesea cu determinări care indică locul de articulare) Proeminență rotundă la extremitatea unor oase. – Din fr. condyle.
CONDÍL, condili, s. m. (Anat.; adesea cu determinări care indică locul de articulare) Proeminență rotundă la extremitatea unor oase. – Din fr. condyle.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
condíl sm [At: DEX2 / Pl: ~i / E: fr condyle] (Atm) Proeminență rotundă la extremitatea unor oase.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CONDÍL s.m. Ieșitură, vârf, proeminență a unui os prin care se face articulația. [< fr. condyle, cf. gr. kondylos – articulație].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CONDÍL1 s. m. proeminență osoasă articulată. (< fr. condyle)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
CONDÍL ~i m. Proeminență osoasă. ~ femural. /<fr. condyle
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
*condíl n., pl. e (vgr. kóndylos. V. condeĭ). Anat. Unflătură la capătu oaselor, cum e la femur, la falcă ș. a.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
!condil s. m., pl. condili
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
condíl s. m., pl. condíli
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
condil, condilisubstantiv masculin
- 1. (Adesea cu determinări care indică locul de articulare) Proeminență rotundă la extremitatea unor oase. MDA2 DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- condyle MDA2 DEX '09 DEX '98 DN