opțiuni
  • info

8 definiții pentru condil (s.m.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CONDÍL, condili, s. m. (Anat.; adesea cu determinări care indică locul de articulare) Proeminență rotundă la extremitatea unor oase. – Din fr. condyle.

CONDÍL, condili, s. m. (Anat.; adesea cu determinări care indică locul de articulare) Proeminență rotundă la extremitatea unor oase. – Din fr. condyle.

condíl sm [At: DEX2 / Pl: ~i / E: fr condyle] (Atm) Proeminență rotundă la extremitatea unor oase.

CONDÍL s.m. Ieșitură, vârf, proeminență a unui os prin care se face articulația. [< fr. condyle, cf. gr. kondylos – articulație].

CONDÍL1 s. m. proeminență osoasă articulată. (< fr. condyle)

CONDÍL ~i m. Proeminență osoasă. ~ femural. /<fr. condyle

*condíl n., pl. e (vgr. kóndylos. V. condeĭ). Anat. Unflătură la capătu oaselor, cum e la femur, la falcă ș. a.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!condil s. m., pl. condili

condíl s. m., pl. condíli

Intrare: condil (s.m.)
condil1 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • condil
  • condilul
  • condilu‑
plural
  • condili
  • condilii
genitiv-dativ singular
  • condil
  • condilului
plural
  • condili
  • condililor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

condil, condilisubstantiv masculin

  • 1. anatomie (Adesea cu determinări care indică locul de articulare) Proeminență rotundă la extremitatea unor oase. MDA2 DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.