8 definiții pentru condil (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

condíl sm [At: DEX2 / Pl: ~i / E: fr condyle] (Atm) Proeminență rotundă la extremitatea unor oase.

CONDÍL, condili, s. m. (Anat.; adesea cu determinări care indică locul de articulare) Proeminență rotundă la extremitatea unor oase. – Din fr. condyle.

CONDÍL, condili, s. m. (Anat.; adesea cu determinări care indică locul de articulare) Proeminență rotundă la extremitatea unor oase. – Din fr. condyle.

CONDÍL s.m. Ieșitură, vârf, proeminență a unui os prin care se face articulația. [< fr. condyle, cf. gr. kondylos – articulație].

CONDÍL1 s. m. proeminență osoasă articulată. (< fr. condyle)

CONDÍL ~i m. Proeminență osoasă. ~ femural. /<fr. condyle

*condíl n., pl. e (vgr. kóndylos. V. condeĭ). Anat. Unflătură la capătu oaselor, cum e la femur, la falcă ș. a.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!condíl s. m., pl. condíli

condíl s. m., pl. condíli

Intrare: condil (s.m.)
condil1 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • condil
  • condilul
  • condilu‑
plural
  • condili
  • condilii
genitiv-dativ singular
  • condil
  • condilului
plural
  • condili
  • condililor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

condil (s.m.)

  • 1. anatomie (Adesea cu determinări care indică locul de articulare) Proeminență rotundă la extremitatea unor oase.
    surse: MDA2 DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: