2 intrări

11 definiții

condescíndere sf [At: DN3 / Pl: ~ri / E: condescinde] (Rar) 1 Consimțire din politețe. 2 Cedare. 3 Cădere la un acord formal. 4 Catadicsire.

CONDESCÍNDERE s.f. Acțiunea de a condescinde. [< condescinde].

condescínde vi [At: V. ROM. iunie 1934, 94 / Pzi: ~cínd / E: fr condescendre] (Rar) 1 A consimți din politețe. 2 A ceda. 3 A cădea de acord în mod formal. 4 A catadicsi.

CONDESCÍNDE, condescínd, vb. III. Intranz. (Rar) A consimți de complezență; a ceda, a cădea de acord în mod formal; a catadixi. – Din fr. condescendre.[1]

  1. În DEX’98:.... a catadicsi... (Forma „a catadixi” este acceptată ca variantă pentru verbul „a catadicsi”). — LauraGellner

CONDESCÍNDE, condescínd, vb. III. Intranz. (Rar) A consimți de complezență; a ceda, a cădea de acord în mod formal; a catadicsi. – Din fr. condescendre.

condescínde (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. condescínd, 1 pl. condescíndem; conj. prez. 3 să condescíndă; ger. condescinzấnd; part. condescíns

condescínde vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. condescínd; part. condescíns

CONDESCÍNDE vb. III. intr. (Rar) A consimți de complezență; a ceda, a cădea de acord în mod superficial; a catadixi. [P.i. condescínd. / cf. fr. condescendre, lat. condescendere].

CONDESCÍNDE vb. intr. a consimți de complezență; a ceda, a cădea de acord în mod superficial; a catadicsi. (< fr. condescendre, lat. condescendere)

condescinde v. a consimți, a face ceva spre a fi plăcut altuia.

*condescínd, -íns, a -índe v. intr. (lat. condescéndere, d. con-, împreună, și descéndere, a descinde). Cedez dorințeĭ cuĭva cînd l-aș putea refuza.

Intrare: condescinde
verb (V627)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • condescinde
  • condescindere
  • condescins
  • condescinzând
singular plural
  • condescinde
  • condescindeți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • condescind
  • condescinz
(să)
  • condescind
  • condescinz
  • condescindeam
  • condescinsei
  • condescinsesem
a II-a (tu)
  • condescinzi
(să)
  • condescinzi
  • condescindeai
  • condescinseși
  • condescinseseși
a III-a (el, ea)
  • condescinde
(să)
  • condescindă
  • condescinză
  • condescindea
  • condescinse
  • condescinsese
plural I (noi)
  • condescindem
(să)
  • condescindem
  • condescindeam
  • condescinserăm
  • condescinseserăm
  • condescinsesem
a II-a (voi)
  • condescindeți
(să)
  • condescindeți
  • condescindeați
  • condescinserăți
  • condescinseserăți
  • condescinseseți
a III-a (ei, ele)
  • condescind
(să)
  • condescindă
  • condescinză
  • condescindeau
  • condescinseră
  • condescinseseră
Intrare: condescindere
condescindere substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • condescindere
  • condescinderea
plural
  • condescinderi
  • condescinderile
genitiv-dativ singular
  • condescinderi
  • condescinderii
plural
  • condescinderi
  • condescinderilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)