2 intrări

22 de definiții

din care

Explicative DEX

CONCUPISCENT, -Ă, concupiscenți, -te, adj. (Livr.) Care are înclinare către plăceri senzuale, trupești; luxurios. – Din fr. concupiscent, it. concupiscente.

CONCUPISCENȚĂ s. f. (Livr.) Înclinare către plăceri senzuale, trupești; luxură. – Din fr. concupiscence, it. concupiscenza.

concupiscent, ~ă a [At: BOGZA, C. O. 81 / Pl: ~nți, ~e / E: fr concupiscent] Care are înclinări către plăceri senzuale Si: (liv) luxurios.

concupiscență sf [At: MDA ms / Pl: ~țe / E: fr concupiscence] Înclinare spre plăceri senzuale Si: (liv) luxură.

CONCUPISCENT, -Ă, concupiscenți, -te, adj. Care are înclinări către plăceri senzuale, trupești; luxurios. – Din fr. concupiscent, it. concupiscente.

CONCUPISCENȚĂ s. f. Înclinare către plăceri senzuale, trupești; luxură. – Din fr. concupiscence, it. concupiscenza.

CONCUPISCENT, -Ă adj. Înclinat către plăceri trupești, senzuale; senzual. [Cf. fr. concupiscent, it. concupiscente].

CONCUPISCENȚĂ s.f. Înclinare către plăceri senzuale, trupești; senzualitate. [Cf. lat. concupiscentia, fr. concupiscence, it. concupiscenza].

CONCUPISCENT, -Ă adj. care prezintă concupiscență. (< fr. concupiscent, lat. concupiscens)

CONCUPISCENȚĂ s. f. înclinare către plăceri senzuale, trupești; luxură. (< fr. concupiscence, lat. concupiscentia)

CONCUPISCENȚĂ f. Atracție puternică spre plăcerile trupești. /<fr. concupiscence, lat. concupiscentia

*concupiscénță f., pl. e (lat. concupiscentia. V. cupiditate). Poftă (sensuală).

Ortografice DOOM

concupiscent (livr.) adj. m., pl. concupiscenți; f. concupiscentă, pl. concupiscente

concupiscență (livr.) s. f., g.-d. art. concupiscenței

concupiscent (livr.) adj. m., pl. concupiscenți; f. concupiscentă, pl. concupiscente

concupiscență (livr.) s. f., g.-d. art. concupiscenței

concupiscent adj. m., pl. concupiscenți; f. sg. concupiscentă, pl. concupiscente

concupiscență s. f., g.-d. art. concupiscenței

Sinonime

CONCUPISCENT adj. (livr.) luxurios. (Om ~.)

CONCUPISCENȚĂ s. (livr.) luxură. (~ unei persoane.)

*CONCUPISCENT adj. (livr.) luxurios. (Om ~.)

CONCUPISCENȚĂ s. (livr.) luxură. (~ unei persoane.)

Intrare: concupiscent
concupiscent adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • concupiscent
  • concupiscentul
  • concupiscentu‑
  • concupiscentă
  • concupiscenta
plural
  • concupiscenți
  • concupiscenții
  • concupiscente
  • concupiscentele
genitiv-dativ singular
  • concupiscent
  • concupiscentului
  • concupiscente
  • concupiscentei
plural
  • concupiscenți
  • concupiscenților
  • concupiscente
  • concupiscentelor
vocativ singular
plural
Intrare: concupiscență
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • concupiscență
  • concupiscența
plural
genitiv-dativ singular
  • concupiscențe
  • concupiscenței
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

concupiscent, concupiscentăadjectiv

etimologie:

concupiscențăsubstantiv feminin

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.