SENZUALITATE s. f. 1. Înclinare spre plăcerile trupești. 2. Sensibilitate senzorială. [Pr.: -zu-a-] – Din fr. sensualité.

senzualitate sf [At: ALBINEȚ, M. 11/4 / P: ~zu-a~ / V: simsu~ / S și: sensulitate / Pl: ~tăți / E: fr sensualité] 1 (Spc) Înclinație spre satisfacerea simțurilor Si: senzualism (1), (rar) sexualism (2), (înv) simțualism (1), simțualitate (1). 2 Înclinație spre erotism Si: senzualism (2), (rar) sexualism (3), (înv) simțualism (2), simțualitatate (2). 3 (Pex) Ceea ce exprimă senzualitate (2). 4 Sensibilitate senzorială (2).

SENZUALITATE, senzualități, s. f. 1. Înclinare spre plăcerile trupești. 2. Sensibilitate senzorială. [Pr.: -zu-a-] – Din fr. sensualité.

SENZUALITATE, senzualități, s. f. 1. Înclinare spre plăcerile trupești. Cu stigmatul ăsta de senzualitate nu poți sfîrși totdeauna ce-ai hotărît cuminte. C. PETRESCU, Î. I 13. 2. Sensibilitate senzorială. Adela mînîncă puțin și pe alese, dar cu poftă. Are senzualitatea fină. IBRĂILEANU, A. 87.

SENZUALITATE s.f. 1. Înclinare către plăceri trupești; senzualism. 2. (Rar) Sensibilitate senzorială. [Pron. -zu-a-. / cf. fr. sensualité].

SENZUALITATE s. f. înclinare către plăcerile trupești; senzualism (2), erotism. (< fr. sensualité)

SENZUALITATE f. 1) Atracție spre plăcerile trupești; sexualism; erotism. 2) Sensibilitate senzorială. [G.-D. senzualității; Sil. -zu-a-] /<fr. sensualité

sensualitate f. inclinațiune la plăcerile simțurilor.

*sensualitáte f. (lat. sensualitas -átis, sensibilitate), Înclinațiune spre plăcerile simțurilor sexuale. – Fals senz-.

senzualitate (desp. -zu-a-) s. f., g.-d. art. senzualității

senzualitate (-zu-a-) s. f., g.-d. art. senzualității

senzualitate s. f. (sil. -zu-a-), g.-d. art. senzualității; pl. senzualități

SENZUALITATE s. erotism, senzualism, simțuri (pl.), (rar) sexualism, (înv.) simțualism, simțualitate. (O viață dominată de ~.)

SENZUALITATE s. erotism, senzualism, simțuri (pl.), (rar) sexualism, (înv.) simțualism, simțualitate. (O viață dominată de ~.)