3 intrări

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

concreționare sf [At: LTR2 / P: ~ți-o~ / Pl: ~nări / E: concreționa] 1 Operație de transformare, printr-un tratament termic, a unui conglomerat de pulberi de metale, metalorizi etc. într-un corp solid Si: concrețiune (1). 2 (Glg) Formare a concrețiunilor (2) Si: concrețiune (2).

CONCREȚIONÁRE s. f. 1. Operație de transformare, printr-un tratament termic, a unui conglomerat de pulberi de metale, metaloizi etc. într-un corp solid. 2. Formare a concrețiunilor. [Pr.: -ți-o-] – V. concreționa.

CONCREȚIONÁRE s. f. 1. Operație de transformare, printr-un tratament termic, a unui conglomerat de pulberi de metale, metaloizi etc. într-un corp solid. 2. Formare a concrețiunilor. [Pr.: -ți-o-] – V. concreționa.

CONCREȚIONÁRE s.f. Operație de transformare printr-un tratament termic a unui conglomerat de pulberi de metale, de metaloizi sau de compuși organici într-un corp solid. ♦ (Geol.) Formare de concrețiuni. [< concreționa].

CONCREȚIONÁRE s. f. sinterizare. (< concreționa)

concreționá [At: DA / P: ~ți-o~ / Pzi: ~nez / E: fr concrétionner] (Rar) 1 vt A înfățișa în mod concret (2). 2-3 vtr A (se) realiza în mod practic Si: a (se) materializa.

concreționár, ~ă a [At: DEX2 / P: ~ți-o~ / Pl: ~i, ~e / E: fr concrétionnaire] 1-3 Care prezintă concrețiuni (1-3).

CONCREȚIONÁ, concreționez, vb. I. Refl. A suferi procesul de concreționare. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. concrétionner.

CONCREȚIONÁ, concreționez, vb. I. Refl. A suferi procesul de concreționare. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. concrétionner.

CONCREȚIONÁR, -Ă, concreționari, -e, adj. Care prezintă concrețiuni. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. concrétionnaire.

CONCREȚIONÁR, -Ă, concreționari, -e, adj. Care prezintă concrețiuni. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. concrétionnaire.

CONCREȚIONÁ vb. I. refl. A suferi procesul de concreționare. [Pron. -ți-o-. / < fr. concrétionner].

CONCREȚIONÁR, -Ă adj. Care prezintă concrețiuni. [fr. concrétionnaire].

CONCREȚIONÁ vb. refl. a suferi procesul de concreționare. (< fr. concrétionner)

CONCREȚIONÁR, -Ă adj. care prezintă concrețiuni. (< fr. concrétionnaire)

A SE CONCREȚIONÁ se ~eáză intranz. (despre compuși metalici sau organici) A se transforma în concrețiune; a deveni solid ca urmare a unui tratament termic. [Sil. -ți-o-] /<fr. concrétionner


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

concreționáre (-ți-o-) s. f., g.-d. art. concreționắrii

concreționáre s. f. (sil. -ți-o-), g.-d. art. concreționării

!concreționá (a se ~) (-ți-o-) vb. refl., ind. prez. 3 se concreționeáză

concreționár (-ți-o-) adj. m., pl. concreționári; f. concreționáră, pl. concreționáre

concreționá vb. (sil. -ți-o-), ind. prez. 1 sg. concreționéz, 3 sg. și pl. concreționeáză

concreționár adj. m. (sil. -ți-o-), pl. concreționári; f. sg. concreționáră, pl. concreționáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CONCREȚIONÁRE s. v. sinterizare.

arată toate definițiile

Intrare: concreționare
concreționare substantiv feminin
  • silabație: -ți-o-
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • concreționare
  • concreționarea
plural
  • concreționări
  • concreționările
genitiv-dativ singular
  • concreționări
  • concreționării
plural
  • concreționări
  • concreționărilor
vocativ singular
plural
Intrare: concreționa
  • silabație: -ți-o-na
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • concreționa
  • concreționare
  • concreționat
  • concreționatu‑
  • concreționând
  • concreționându‑
singular plural
  • concreționea
  • concreționați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • concreționez
(să)
  • concreționez
  • concreționam
  • concreționai
  • concreționasem
a II-a (tu)
  • concreționezi
(să)
  • concreționezi
  • concreționai
  • concreționași
  • concreționaseși
a III-a (el, ea)
  • concreționea
(să)
  • concreționeze
  • concreționa
  • concreționă
  • concreționase
plural I (noi)
  • concreționăm
(să)
  • concreționăm
  • concreționam
  • concreționarăm
  • concreționaserăm
  • concreționasem
a II-a (voi)
  • concreționați
(să)
  • concreționați
  • concreționați
  • concreționarăți
  • concreționaserăți
  • concreționaseți
a III-a (ei, ele)
  • concreționea
(să)
  • concreționeze
  • concreționau
  • concreționa
  • concreționaseră
Intrare: concreționar
concreționar adjectiv
  • silabație: -ți-o-nar
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • concreționar
  • concreționarul
  • concreționaru‑
  • concreționa
  • concreționara
plural
  • concreționari
  • concreționarii
  • concreționare
  • concreționarele
genitiv-dativ singular
  • concreționar
  • concreționarului
  • concreționare
  • concreționarei
plural
  • concreționari
  • concreționarilor
  • concreționare
  • concreționarelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

concreționare

  • 1. Operație de transformare, printr-un tratament termic, a unui conglomerat de pulberi de metale, metaloizi etc. într-un corp solid.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN MDN '00 sinonime: sinterizare
  • 2. Formare a concrețiunilor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

  • vezi concreționa
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

concreționa

  • 1. A suferi procesul de concreționare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

concreționar

  • 1. Care prezintă concrețiuni.
    surse: MDA2 DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: