10 definiții pentru concreționare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CONCREȚIONARE s. f. 1. Operație de transformare, printr-un tratament termic, a unui conglomerat de pulberi de metale, metaloizi etc. într-un corp solid. 2. Formare a concrețiunilor. [Pr.: -ți-o-] – V. concreționa.
CONCREȚIONARE s. f. 1. Operație de transformare, printr-un tratament termic, a unui conglomerat de pulberi de metale, metaloizi etc. într-un corp solid. 2. Formare a concrețiunilor. [Pr.: -ți-o-] – V. concreționa.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
concreționare sf [At: LTR2 / P: ~ți-o~ / Pl: ~nări / E: concreționa] 1 Operație de transformare, printr-un tratament termic, a unui conglomerat de pulberi de metale, metalorizi etc. într-un corp solid Si: concrețiune (1). 2 (Glg) Formare a concrețiunilor (2) Si: concrețiune (2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CONCREȚIONARE s.f. Operație de transformare printr-un tratament termic a unui conglomerat de pulberi de metale, de metaloizi sau de compuși organici într-un corp solid. ♦ (Geol.) Formare de concrețiuni. [< concreționa].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CONCREȚIONARE s. f. sinterizare. (< concreționa)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
concreționare (desp. -ți-o-) s. f., g.-d. art. concreționării
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
concreționare (-ți-o-) s. f., g.-d. art. concreționării
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
concreționare s. f. (sil. -ți-o-), g.-d. art. concreționării
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CONCREȚIONARE s. v. sinterizare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CONCREȚIONARE s. (TEHN.) sinterizare. (~ unor pulberi metalice.) erată
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
CONCREȚIONARE (după fr.) 1. Sinterizare. 2. (GEOL.) Caz particular al fenomenului diagenetic de cimentare, constînd în concentrarea unor substanțe chimice din apele subterane, în golurile din roci, luînd aproximativ forma acestora (ex. oxizi de mangan în argilă).
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
- silabație: -ți-o-
| substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
concreționare, concreționărisubstantiv feminin
- 1. Operație de transformare, printr-un tratament termic, a unui conglomerat de pulberi de metale, metaloizi etc. într-un corp solid. DEX '09 DEX '98 DN MDN '00sinonime: sinterizare
- 2. Formare a concrețiunilor. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- concreționa DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.