3 intrări

26 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

concordat2, ~ă a [At: HASDEU, I. C. 34 / Pl: ~ați, ~e / E: concorda] (Rar) Corespunzător.

concordát1 sn [At: ȘTEFĂNESCU, C. 397 / Pl: ~e / E: fr concordant] 1 Convenție încheiată între papă și un stat, privitoare la relațiile dintre acel stat și biserica catolică. 2 (Jur; iuz; îs) ~ preventiv Contract încheiat între un comerciant insolvabil și creditorii lui, prin care se acordă comerciantului reducerea sau amânarea plăților, spre a-i îngădui continuarea comerțului.

CONCORDÁT, concordate, s. n. 1. Tratat încheiat de papă cu diferite state, pentru stabilirea statutului și privilegiilor Bisericii catolice în respectivele state. 2. Contract încheiat sub controlul justiției, între un comerciant insolvabil și creditorii lui, prin care se acordă comerciantului reducerea sau amânarea plăților, spre a-i îngădui continuarea comerțului. – Din fr. concordat.

CONCORDÁT, concordate, s. n. 1. Tratat încheiat de papă cu diferite state, pentru stabilirea statutului și privilegiilor bisericii catolice în respectivele state. 2. Contract încheiat sub controlul justiției, între un comerciant insolvabil și creditorii lui, prin care se acordă comerciantului reducerea sau amânarea plăților, spre a-i îngădui continuarea comerțului. – Din fr. concordat.

CONCORDÁT, concordate, s. n. 1. Tratat încheiat între Vatican și un stat cu privire la raporturile dintre acel stat și situația bisericii catolice. 2. (În orînduirea capitalistă) Contract încheiat, sub controlul justiției, între comerciantul falit și creditorii săi, prin care se acordă comerciantului reducerea sau amînarea plăților spre a-i îngădui continuarea comerțului, Concordat preventiv = concordat încheiat înainte de declararea în stare de faliment.

CONCORDÁT s.n. 1. Convenție încheiată între papă și un stat privitoare la relațiile dintre acel stat și biserica catolică. 2. (Jur.) Contract încheiat între un comerciant falit și creditorii săi, în urma căruia comerciantul continuă să conducă negoțul în anumite condiții. [Pl. -te, -turi. / < lat.t. concordatum, cf. fr. concordat, it. concordato].

CONCORDÁT s. n. 1. tratat, convenție între un stat și papă. 2. înțelegere între un comerciant debitor și creditorii săi, privind modul și termenele de stingere a datoriilor. (< fr. concordat, lat. concordatum)

CONCORDÁT ~e n. 1) Convenție privind relațiile dintre un stat și biserica catolică (reprezentată prin Vatican). 2) jur. Contract legalizat între un comerciant și creditorii săi în vederea amânării sau reducerii plăților. /<fr. concordat, lat. concordatum

concordat n. 1. tractat încheiat între papa și un suveran privitor la afacerile religioase: Concordatul dela 1801 se făcu între Bonaparte și Piu IX; 2. act de învoeală între un comerciant falit și creditorii săi.

*concordát n., pl. e (mlat. concordatum). Tractat religios între papă și un suveran. Învoĭală între un falit și creditorĭ.

concordá [At: HASDEU, I. C. 113 / Pzi: ~órd și (înv) ~déz / E: fr concorder, lat concordo, -are] 1 vi A corespunde întocmai cu ceva. 2 vi A fi de acord cu cineva. 3 vt (Nob) A potrivi. 4 vt (Nob) A armoniza. 5 vt (Nob) A acorda.

CONCORDÁ, pers. 3 concórdă, vb. I. Intranz. A fi în acord, a corespunde, a se potrivi. – Din fr. concorder, lat. concordare.

CONCORDÁ, pers. 3 concórdă, vb. I. Intranz. A fi în acord, a corespunde, a se potrivi. – Din fr. concorder, lat. concordare.

CONCORDÁ, pers. 3 concórdă, vb. I. Intranz. (Urmat de obicei de determinări introduse prin prep. «cu») A fi în acord, a corespunde, a se potrivi.

CONCORDÁ vb. I. intr. A fi în acord; a corespunde, a se potrivi. [< lat., it. concordare, cf. fr. concorder].

CONCORDÁ vb. intr. a fi în acord; a corespunde, a se potrivi. (< fr. concorder, lat. concordare)

A CONCORDÁ pers. 3 concórdă intranz. A fi în concordanță deplină; a se afla în armonie perfectă; a se potrivi; a se armoniza; a cadra; a se asorta. /<fr. concordér, lat. concordare

concordà v. a fi în acord, a se corespunde: aceste mărturii nu concoardă.

*concórd și -éz, a v. intr. (lat. con-cordare; fr. concorder. V. acord). Îs de acord, consun, mă potrivesc: mărturiile concordă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

concordát s. n., pl. concordáte

concordát s. n., pl. concordáte

arată toate definițiile

Intrare: concordat (pl. concordate)
concordat (pl. concordate) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • concordat
  • concordatul
  • concordatu‑
plural
  • concordate
  • concordatele
genitiv-dativ singular
  • concordat
  • concordatului
plural
  • concordate
  • concordatelor
vocativ singular
plural
Intrare: concordat (pl. concordaturi)
concordat (pl. concordaturi) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • concordat
  • concordatul
  • concordatu‑
plural
  • concordaturi
  • concordaturile
genitiv-dativ singular
  • concordat
  • concordatului
plural
  • concordaturi
  • concordaturilor
vocativ singular
plural
Intrare: concorda
verb (V4)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • concorda
  • concordare
  • concordat
  • concordatu‑
  • concordând
  • concordându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • concordă
(să)
  • concorde
  • concorda
  • concordă
  • concordase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • concordă
(să)
  • concorde
  • concordau
  • concorda
  • concordaseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)