2 intrări
33 de definiții
din care- explicative (18)
- morfologice (6)
- relaționale (6)
- specializate (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CONCORDANT, -Ă, concordanți, -te, adj. Care concordă (cu...), care coincide, care se suprapune cu... ♦ Strate (sau formații) geologice concordante = strate care s-au depus într-un proces continuu de sedimentare. – Din fr. concordant.
CONCORDANȚĂ, concordanțe, s. f. Acord, potrivire. ◊ (Gram.) Concordanța timpurilor = corespondența timpurilor. – Din fr. concordance.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CONCORDANȚĂ, concordanțe, s. f. Acord, potrivire. ◊ (Gram.) Concordanța timpurilor = corespondența timpurilor. – Din fr. concordance.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de Joseph
- acțiuni
concordant, ~ă a [At: MAIORESCU, L. 43 /113 / Pl: ~nți, ~e / E: fr concordant] 1 Care corespunde întocmai cu... 2 Care este de acord cu... 3 Care se potrivește cu... 4 (Nob) Care se armonizează cu...
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
concordanță sf [At: MAIORESCU, L. 150 / Pl: ~țe / E: fr concordance] 1 Acord. 2 Potrivire. 3 Conformitate. 4 (Grm; îs) ~ța timpurilor Ansamblu de reguli, potrivit cărora se fixează acordul timpului verbului dintr-o propoziție subordonată cu timpul verbului din propoziția regentă. 5 (Glg) Raport dintre două (serii de) straturi care s-au sedimentat continuu. 6 (Bis) Indice cu toate cuvintele Bibliei, cu indicarea paralelă a tuturor locurilor unde se găsesc.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
concordare sf [At: COSTINESCU / Pl: ~dări / E: concorda] 1-3 (Nob) Concordanță (1-3).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CONCORDANT, -Ă, concordanți, -te, adj. Care concordă (cu...), care coincide, care se suprapune cu... ♦ Straturi (sau formații) geologice concordante = straturi care s-au depus într-un proces continuu de sedimentare. – Din fr. concordant.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de Joseph
- acțiuni
CONCORDANT, -Ă, concordanți, -te, adj. Care concordă, care corespunde, se potrivește (cu ceva). ◊ Noțiuni concordante = noțiuni ale căror sfere coincid în întregime sau parțial.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CONCORDANȚĂ, concordanțe, s. f. Acord, potrivire, conformitate. Acest tablou e deci în concordanță cu tonul și logica întregii poezii. GHEREA, ST. CR. III 403. ◊ (Ec. pol.) Concordanța obligatorie a relațiilor de producție cu; caracterul forțelor de producție = lege economică obiectivă care acționează în toate orînduirile sociale, potrivit căreia relațiile de producție trebuie să corespundă cu caracterul forțelor de producție: Sprijinindu-se pe legea economică a concordanței obligatorii a relațiilor de producție cu caracterul forțelor de produc ție, Puterea Sovietică a socializat mijloacele de producție, le-a făcut proprietate a întregului popor și în felul acesta a desființat, sistemul exploatării, a creat formele socialiste de economie. Dacă n-ar fi fost această lege și dacă nu s-ar fi bazat pe ea, Puterea Sovietică n-ar fi putut să-și îndeplinească, sarcina. STALIN, PROBL. EC. 8. I. V. Stalin, dezvoltînd învățătura marxist-leninistă, a dat o formulare nouă și. deosebit de clară legii concordanței obligatorii a relațiilor de producție cu caracterul forțelor de producție, a definit rolul noilor relații de producție ca motor principal și hotărîtor al dezvoltării forțelor de producție, a arătat acțiunea acestei legi obiective în socialism și importanța folosirii ei pentru construirea comunismului. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 5, 45. (Gram.) Concordanța timpurilor = ansamblu de reguli după care se fixează timpul verbului din propoziția dependentă, în raport cu timpul verbului propoziției regente.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CONCORDANT, -Ă adj. Care concordă. ◊ Noțiuni concordante = noțiuni ale căror sfere coincid integral sau parțial; (geol.) strate concordante = strate dispuse paralel unele peste altele. [< fr. concordant, it. concordante].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CONCORDANȚĂ s.f. 1. Faptul de a concorda; potrivire, acord. ◊ Concordanța relațiilor de producție cu caracterul forțelor de producție = lege economică potrivit căreia relațiile de producție trebuie să corespundă cu caracterul forțelor de producție; concordanța timpurilor = ansamblu de reguli potrivit cărora se fixează acordul timpului verbului dintr-o propoziție dependentă cu timpul verbului din propoziția regentă. 2. (Geol.) Raportul dintre două strate sau serii de strate care s-au sedimentat continuu. [Cf. fr. concordance, it. concordanza].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CONCORDANT, -Ă adj. care concordă. ♦ noțiuni ~e = noțiuni ale căror sfere coincid; (geol.) straturi ~e = straturi depuse paralel unele peste altele. (< fr. concordant, it. concordante)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
CONCORDANȚĂ s. f. 1. faptul de a concorda; potrivire, acord, corespondență (II, 1). ♦ concordanța timpurilor = ansamblu de reguli potrivit cărora se fixează timpul verbului dintr-o propoziție dependentă în acord cu timpul verbului din propoziția regentă; corespondența timpurilor. ◊ îmbinare armonioasă de sunete. 2. (geol.) raportul dintre două (serii de) straturi care s-au sedimentat continuu. 3. specie evoluată de index (glosar), larg cultivată în filologia anglo-saxonă și chiar în cea romanică, constând în listarea cuvintelor, însoțite fiecare de un microcontext pertinent pentru înțelegerea lor. (< fr. concordance)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
CONCORDANT ~tă (~ți, ~te) Care concordă; cu proprietatea de a concorda. Versiuni ~te. /<fr. concordant
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CONCORDANȚĂ ~e f. Caracter concordant; coincidență; congruență. ◊ ~a timpurilor corespondența timpurilor la verbele dintr-o frază. /<fr. concordance
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
concordant a. care concoardă.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
concordanță f. 1. acord, conformitate: acord de păreri; 2. Gram. acordul vorbelor între dânsele; 3. index conținând toate vorbele Bibliei cu indicarea pasajelor unde se află.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*concordánt, -ă adj. (fr. concordant). Care concordă: mărturisire concordantă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*concordánță f., pl. e (fr. concordance). Acord, potrivire: concordanță de mărturiĭ. Lucrare destinată să arăte acordu diferitelor texte, ca ale scripturii. Gram. Acordu cuvintelor după regule: concordanța timpurilor. Consonanță.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
concordant adj. m., pl. concordanți; f. concordantă, pl. concordante
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
concordanță s. f., g.-d. art. concordanței; pl. concordanțe
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
concordant adj. m., pl. concordanți; f. concordantă, pl. concordante
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
concordanță s. f., g.-d. art. concordanței; pl. concordanțe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
concordant adj. m., pl. concordanți; f. sg. concordantă, pl. concordante
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
concordanță s. f., g.-d. art. concordanței; pl. concordanțe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CONCORDANT adj. 1. coincident, corespunzător, echivalent, (livr.) congruent, (înv.) consunant. (Elemente ~.) 2. armonios, echilibrat, proporționat, regulat, simetric. (Un ansamblu ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CONCORDANȚĂ s. 1. coincidență, echivalență, (livr.) congruență. (~ unor elemente.) 2. v. potrivire. 3. acord, conformitate, corespondență, potriveală, potrivire, (livr.) consonanță. (Există o deplină ~ între elementele ansamblului.) 4. v. armonie.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CONCORDANT adj. 1. coincident, corespunzător, echivalent, (livr.) congruent, (înv.) consunant. (Elemente ~.) 2. armonios, echilibrat, proporționat, regulat, simetric. (Un ansamblu ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CONCORDANȚĂ s. 1. coincidență, echivalență, (livr.) congruență. (~ unor elemente.) 2. afinitate, analogie, apropiere, asemănare, corespondență, înrudire, potriveală, potrivire, similaritate, similitudine, (înv. și reg.) semuială, (reg.) semeniș, (înv.) potroz, semănare, semănătură, semuire. (Se poate stabili o ~ între acele două elemente.) 3. acord, conformitate, corespondență, potriveală, potrivire, (livr.) consonanță. (Există o deplină ~ între elementele ansamblului.) 4. armonie, echilibru, potrivire, proporție, proporționalitate, simetrie, (fig.) simfonie. (Ce ~ clasică în această lucrare!)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Concordant ≠ discordant, disonant
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Concordanță ≠ decalaj, discordanță, neconcordanță
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
concordant (cuv. fr.) v. voce (2).
- sursa: DTM (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
concordanță (germ. Konkordanz) 1. Relație convenabilă, în ordine melodică, între două sunete consecutive, spre deosebire de consonanță* care privește concomitența intervalelor* (de ex. la Johannes de Groheo, c. 1300). 2. Noțiune propusă de C. Stumpf, pentru mai multe decât două sunete consonante (în opoziție cu noțiunea de consonanță, ce ar fi rezervată doar intervalelor). C. sunt astfel toate acordurile* principale și secundare ale sistemului (II, 3) major-minor (v. și armonie) și răsturnările* lor, a căror tradiție este aceea de a conține o cvintă* sau o cvartă*, o terță* sau o sextă*. Noțiunea nu s-a impus, deoarece consonanța a continuat să desemneze fără inconveniente atât intervalele cât și acordurile. Ant.: discordanță.
- sursa: DTM (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CONCORDANȚĂ s. f. (cf. it. concordanza, fr. concordance): potrivire, acord, corespondență între timpul din propoziția subordonată și timpul din propoziția regentă. Fenomenul este cunoscut sub denumirea de concordanța timpurilor și este specific limbii franceze. În limba română el nu este identic cu cel din franceză, dar presupune anumite reguli, mai puțin categorice, după care se formulează frazele (v., în acest sens, lucrarea noastră „Sintaxa limbii române”, București, EȘ, 1994, pp. 547-554).
- sursa: DTL (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
concordant, concordantăadjectiv
- 1. Care concordă (cu...), care coincide, care se suprapune cu... DEX '09 DEX '98 DLRLC DNantonime: discordant disonant
- 1.1. Noțiuni concordante = noțiuni ale căror sfere coincid în întregime sau parțial. DLRLC DN
- 1.2. Strate (sau formații) geologice concordante = strate care s-au depus într-un proces continuu de sedimentare. DEX '09 DN
-
etimologie:
- concordant DEX '09 DEX '98 DN
concordanță, concordanțesubstantiv feminin
- 1. Faptul de a concorda. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: acord coincidență conformitate congruență corespondență potrivire antonime: decalaj discordanță neconcordanță
- Acest tablou e deci în concordanță cu tonul și logica întregii poezii. GHEREA, ST. CR. III 403. DLRLC
- 1.1. Concordanța obligatorie a relațiilor de producție cu caracterul forțelor de producție = lege economică obiectivă care acționează în toate orânduirile sociale, potrivit căreia relațiile de producție trebuie să corespundă cu caracterul forțelor de producție. DLRLC DN
- Sprijinindu-se pe legea economică a concordanței obligatorii a relațiilor de producție cu caracterul forțelor de produc ție, Puterea Sovietică a socializat mijloacele de producție, le-a făcut proprietate a întregului popor și în felul acesta a desființat sistemul exploatării, a creat formele socialiste de economie. Dacă n-ar fi fost această lege și dacă nu s-ar fi bazat pe ea, Puterea Sovietică n-ar fi putut să-și îndeplinească sarcina. STALIN, PROBL. EC. 8. DLRLC
- I. V. Stalin, dezvoltînd învățătura marxist-leninistă, a dat o formulare nouă și deosebit de clară legii concordanței obligatorii a relațiilor de producție cu caracterul forțelor de producție, a definit rolul noilor relații de producție ca motor principal și hotărîtor al dezvoltării forțelor de producție, a arătat acțiunea acestei legi obiective în socialism și importanța folosirii ei pentru construirea comunismului. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 5, 45. DLRLC
-
- 1.2. Concordanța timpurilor = corespondența timpurilor; ansamblu de reguli potrivit cărora se fixează acordul timpului verbului dintr-o propoziție dependentă cu timpul verbului din propoziția regentă. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- 1.3. Îmbinare armonioasă de sunete. MDN '00
-
- 2. Raportul dintre două strate sau serii de strate care s-au sedimentat continuu. DN
- 3. Specie evoluată de index (glosar), larg cultivată în filologia anglo-saxonă și chiar în cea romanică, constând în listarea cuvintelor, însoțite fiecare de un microcontext pertinent pentru înțelegerea lor. MDN '00
etimologie:
- concordance DEX '09 DEX '98 DN