2 intrări

31 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CONCORDÁNT, -Ă, concordanți, -te, adj. Care concordă (cu...), care coincide, care se suprapune cu... ♦ Strate (sau formații) geologice concordante = strate care s-au depus într-un proces continuu de sedimentare. – Din fr. concordant.

CONCORDÁNȚĂ, concordanțe, s. f. Acord, potrivire. ◊ (Gram.) Concordanța timpurilor = corespondența timpurilor. – Din fr. concordance.

CONCORDÁNȚĂ, concordanțe, s. f. Acord, potrivire. ◊ (Gram.) Concordanța timpurilor = corespondența timpurilor. – Din fr. concordance.

concordánt, ~ă a [At: MAIORESCU, L. 43 /113 / Pl: ~nți, ~e / E: fr concordant] 1 Care corespunde întocmai cu... 2 Care este de acord cu... 3 Care se potrivește cu... 4 (Nob) Care se armonizează cu...

concordánță sf [At: MAIORESCU, L. 150 / Pl: ~țe / E: fr concordance] 1 Acord. 2 Potrivire. 3 Conformitate. 4 (Grm; îs) ~ța timpurilor Ansamblu de reguli, potrivit cărora se fixează acordul timpului verbului dintr-o propoziție subordonată cu timpul verbului din propoziția regentă. 5 (Glg) Raport dintre două (serii de) straturi care s-au sedimentat continuu. 6 (Bis) Indice cu toate cuvintele Bibliei, cu indicarea paralelă a tuturor locurilor unde se găsesc.

concordare sf [At: COSTINESCU / Pl: ~dări / E: concorda] 1-3 (Nob) Concordanță (1-3).

CONCORDÁNT, -Ă, concordanți, -te, adj. Care concordă (cu...), care coincide, care se suprapune cu... ♦ Straturi (sau formații) geologice concordante = straturi care s-au depus într-un proces continuu de sedimentare. – Din fr. concordant.

CONCORDÁNT, -Ă, concordanți, -te, adj. Care concordă, care corespunde, se potrivește (cu ceva). ◊ Noțiuni concordante = noțiuni ale căror sfere coincid în întregime sau parțial.

CONCORDÁNȚĂ, concordanțe, s. f. Acord, potrivire, conformitate. Acest tablou e deci în concordanță cu tonul și logica întregii poezii. GHEREA, ST. CR. III 403. ◊ (Ec. pol.) Concordanța obligatorie a relațiilor de producție cu; caracterul forțelor de producție = lege economică obiectivă care acționează în toate orînduirile sociale, potrivit căreia relațiile de producție trebuie să corespundă cu caracterul forțelor de producție: Sprijinindu-se pe legea economică a concordanței obligatorii a relațiilor de producție cu caracterul forțelor de produc ție, Puterea Sovietică a socializat mijloacele de producție, le-a făcut proprietate a întregului popor și în felul acesta a desființat, sistemul exploatării, a creat formele socialiste de economie. Dacă n-ar fi fost această lege și dacă nu s-ar fi bazat pe ea, Puterea Sovietică n-ar fi putut să-și îndeplinească, sarcina. STALIN, PROBL. EC. 8. I. V. Stalin, dezvoltînd învățătura marxist-leninistă, a dat o formulare nouă și. deosebit de clară legii concordanței obligatorii a relațiilor de producție cu caracterul forțelor de producție, a definit rolul noilor relații de producție ca motor principal și hotărîtor al dezvoltării forțelor de producție, a arătat acțiunea acestei legi obiective în socialism și importanța folosirii ei pentru construirea comunismului. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 5, 45. (Gram.) Concordanța timpurilor = ansamblu de reguli după care se fixează timpul verbului din propoziția dependentă, în raport cu timpul verbului propoziției regente.

CONCORDÁNT, -Ă adj. Care concordă. ◊ Noțiuni concordante = noțiuni ale căror sfere coincid integral sau parțial; (geol.) strate concordante = strate dispuse paralel unele peste altele. [< fr. concordant, it. concordante].

CONCORDÁNȚĂ s.f. 1. Faptul de a concorda; potrivire, acord. ◊ Concordanța relațiilor de producție cu caracterul forțelor de producție = lege economică potrivit căreia relațiile de producție trebuie să corespundă cu caracterul forțelor de producție; concordanța timpurilor = ansamblu de reguli potrivit cărora se fixează acordul timpului verbului dintr-o propoziție dependentă cu timpul verbului din propoziția regentă. 2. (Geol.) Raportul dintre două strate sau serii de strate care s-au sedimentat continuu. [Cf. fr. concordance, it. concordanza].

CONCORDÁNT, -Ă adj. care concordă. ♦ noțiuni ~e = noțiuni ale căror sfere coincid; (geol.) straturi ~e = straturi depuse paralel unele peste altele. (< fr. concordant, it. concordante)

CONCORDÁNȚĂ s. f. 1. faptul de a concorda; potrivire, acord, corespondență (II, 1). ♦ concordanța timpurilor = ansamblu de reguli potrivit cărora se fixează timpul verbului dintr-o propoziție dependentă în acord cu timpul verbului din propoziția regentă; corespondența timpurilor. ◊ îmbinare armonioasă de sunete. 2. (geol.) raportul dintre două (serii de) straturi care s-au sedimentat continuu. 3. specie evoluată de index (glosar), larg cultivată în filologia anglo-saxonă și chiar în cea romanică, constând în listarea cuvintelor, însoțite fiecare de un microcontext pertinent pentru înțelegerea lor. (< fr. concordance)

CONCORDÁNT ~tă (~ți, ~te) Care concordă; cu proprietatea de a concorda. Versiuni ~te. /<fr. concordant

CONCORDÁNȚĂ ~e f. Caracter concordant; coincidență; congruență. ◊ ~a timpurilor corespondența timpurilor la verbele dintr-o frază. /<fr. concordance

concordanță f. 1. acord, conformitate: acord de păreri; 2. Gram. acordul vorbelor între dânsele; 3. index conținând toate vorbele Bibliei cu indicarea pasajelor unde se află.

*concordánt, -ă adj. (fr. concordant). Care concordă: mărturisire concordantă.

*concordánță f., pl. e (fr. concordance). Acord, potrivire: concordanță de mărturiĭ. Lucrare destinată să arăte acordu diferitelor texte, ca ale scripturii. Gram. Acordu cuvintelor după regule: concordanța timpurilor. Consonanță.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

concordánt adj. m., pl. concordánți; f. concordántă, pl. concordánte

concordánță s. f., g.-d. art. concordánței; pl. concordánțe

arată toate definițiile

Intrare: concordant
concordant adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • concordant
  • concordantul
  • concordantu‑
  • concordantă
  • concordanta
plural
  • concordanți
  • concordanții
  • concordante
  • concordantele
genitiv-dativ singular
  • concordant
  • concordantului
  • concordante
  • concordantei
plural
  • concordanți
  • concordanților
  • concordante
  • concordantelor
vocativ singular
plural
Intrare: concordanță
concordanță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • concordanță
  • concordanța
plural
  • concordanțe
  • concordanțele
genitiv-dativ singular
  • concordanțe
  • concordanței
plural
  • concordanțe
  • concordanțelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

concordant

  • 1. Care concordă (cu...), care coincide, care se suprapune cu...
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN antonime: discordant disonant
    • 1.1. Noțiuni concordante = noțiuni ale căror sfere coincid în întregime sau parțial.
      surse: DLRLC DN
    • 1.2. Strate (sau formații) geologice concordante = strate care s-au depus într-un proces continuu de sedimentare.
      surse: DEX '09 DN

etimologie:

concordanță

  • exemple
    • Acest tablou e deci în concordanță cu tonul și logica întregii poezii. GHEREA, ST. CR. III 403.
      surse: DLRLC
    • 1.1. economie politică Concordanța obligatorie a relațiilor de producție cu caracterul forțelor de producție = lege economică obiectivă care acționează în toate orânduirile sociale, potrivit căreia relațiile de producție trebuie să corespundă cu caracterul forțelor de producție.
      surse: DLRLC DN 2 exemple
      exemple
      • Sprijinindu-se pe legea economică a concordanței obligatorii a relațiilor de producție cu caracterul forțelor de produc ție, Puterea Sovietică a socializat mijloacele de producție, le-a făcut proprietate a întregului popor și în felul acesta a desființat sistemul exploatării, a creat formele socialiste de economie. Dacă n-ar fi fost această lege și dacă nu s-ar fi bazat pe ea, Puterea Sovietică n-ar fi putut să-și îndeplinească sarcina. STALIN, PROBL. EC. 8.
        surse: DLRLC
      • I. V. Stalin, dezvoltînd învățătura marxist-leninistă, a dat o formulare nouă și deosebit de clară legii concordanței obligatorii a relațiilor de producție cu caracterul forțelor de producție, a definit rolul noilor relații de producție ca motor principal și hotărîtor al dezvoltării forțelor de producție, a arătat acțiunea acestei legi obiective în socialism și importanța folosirii ei pentru construirea comunismului. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 5, 45.
        surse: DLRLC
    • 1.2. gramatică Concordanța timpurilor = corespondența timpurilor; ansamblu de reguli potrivit cărora se fixează acordul timpului verbului dintr-o propoziție dependentă cu timpul verbului din propoziția regentă.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.3. Îmbinare armonioasă de sunete.
      surse: MDN '00
  • 2. geologie Raportul dintre două strate sau serii de strate care s-au sedimentat continuu.
    surse: DN
  • 3. Specie evoluată de index (glosar), larg cultivată în filologia anglo-saxonă și chiar în cea romanică, constând în listarea cuvintelor, însoțite fiecare de un microcontext pertinent pentru înțelegerea lor.
    surse: MDN '00

etimologie: