2 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

concluzionare sf [At: DEX2 / P: ~zi-o~ / Pl: ~nări / E: concluziona] Încheiere.

CONCLUZIONÁRE, concluzionări, s. f. Faptul de a concluziona.V. concluziona.

CONCLUZIONÁRE, concluzionări, s. f. Faptul de a concluziona.V. concluziona.

concluziona vi [At: DEX2 / P: ~zi-o- / Pzi: ~nez / E: concluzie + -iona] 1 A încheia. 2 A trage concluzii (5). 3 (Fam) A încheia discuția.

CONCLUZIONÁ, concluzionez, vb. I. Intranz. 1. A trage concluzii. 2. (Fam.) A încheia discuția. [Pr.: -zi-o-] – Din concluzie.

CONCLUZIONÁ, concluzionez, vb. I. Intranz. 1. A trage concluzii. 2. (Fam.) A încheia discuția. [Pr.: -zi-o-] – Din concluzie.

CONCLUZIONÁ vb. I. intr. A încheia, a conchide, a trage concluzii. [Pron. -zi-o-. / după it. concludere, conclusionale, fr. conclure].

CONCLUZIONÁ vb. intr. a conchide. (< concluz/ie/ + -iona)

concluzioná vb. I A trage concluzii, a conchide ◊ Concluzionând, G.I. face o analiză mai largă, arătând că cele două modalități poetice relevate în ședința cenaclului sunt în egală măsură posibile și necesare.” Cont. 9 XII 66 p. 3. ◊ „Rezultatele studiului «dublu orb», concluzionează colectivul de cercetători, arată că primul lot a înregistrat progrese semnificative.” Fl. 2 VIII 79 p. 8. ◊ „Poetul Cezar Ivănescu concluzionează: G. G. este un poet cu totul remarcabil [...]” Luc. 16 VII 83 p. 8 (din [a trage] concluzii + -ona; V. Guțu Romalo C.G. 230; Th. Hristea P.E. 140, Th. Hristea în AUB 1/73 p. 146; DN3, DEX-S)

A CONCLUZIONÁ ~éz 1. tranz. A termina, trăgând o concluzie; a conchide. 2. intranz. A evidenția principalul din cele făcute anterior; a trage o concluzie; a conchide. /concluzie + suf. ~ona


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

concluzioná vb. (sil. -zi-a), ind. prez. 1 sg. concluzionéz, 3 sg. și pl. concluzioneáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CONCLUZIONÁ vb. v. conchide, încheia, sfârși.

concluziona vb. v. CONCHIDE. ÎNCHEIA. SFÎRȘI.

Intrare: concluzionare
concluzionare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • concluzionare
  • concluzionarea
plural
  • concluzionări
  • concluzionările
genitiv-dativ singular
  • concluzionări
  • concluzionării
plural
  • concluzionări
  • concluzionărilor
vocativ singular
plural
Intrare: concluziona
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • concluziona
  • concluzionare
  • concluzionat
  • concluzionatu‑
  • concluzionând
  • concluzionându‑
singular plural
  • concluzionea
  • concluzionați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • concluzionez
(să)
  • concluzionez
  • concluzionam
  • concluzionai
  • concluzionasem
a II-a (tu)
  • concluzionezi
(să)
  • concluzionezi
  • concluzionai
  • concluzionași
  • concluzionaseși
a III-a (el, ea)
  • concluzionea
(să)
  • concluzioneze
  • concluziona
  • concluzionă
  • concluzionase
plural I (noi)
  • concluzionăm
(să)
  • concluzionăm
  • concluzionam
  • concluzionarăm
  • concluzionaserăm
  • concluzionasem
a II-a (voi)
  • concluzionați
(să)
  • concluzionați
  • concluzionați
  • concluzionarăți
  • concluzionaserăți
  • concluzionaseți
a III-a (ei, ele)
  • concluzionea
(să)
  • concluzioneze
  • concluzionau
  • concluziona
  • concluzionaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

concluzionare

  • 1. Faptul de a concluziona.
    surse: MDA2 DEX '09 DEX '98 sinonime: încheiere

etimologie:

  • vezi concluziona
    surse: MDA2 DEX '09 DEX '98

concluziona

etimologie:

  • concluzie
    surse: MDA2 DEX '09 DEX '98 MDN '00