concluziona vb. I A trage concluzii, a conchide ◊ „Concluzionând, G.I. face o analiză mai largă, arătând că cele două modalități poetice relevate în ședința cenaclului sunt în egală măsură posibile și necesare.” Cont. 9 XII 66 p. 3. ◊ „Rezultatele studiului «dublu orb», concluzionează colectivul de cercetători, arată că primul lot a înregistrat progrese semnificative.” Fl. 2 VIII 79 p. 8. ◊ „Poetul Cezar Ivănescu concluzionează: G. G. este un poet cu totul remarcabil [...]” Luc. 16 VII 83 p. 8 (din [a trage] concluzii + -ona; V. Guțu Romalo C.G. 230; Th. Hristea P.E. 140, Th. Hristea în AUB 1/73 p. 146; DN3, DEX-S)