14 definiții pentru concilia


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

concilia vtr [At: (a. 1865) URICARIUL X, 379 / P: ~li-a / Pzi: ~iez / E: lat concilio, -are, fr concilier] (D. adversari și lucruri care par a fi potrivnice) 1-2 A (se) uni. 3-4 A (se) pune de acord. 5-6 A (se) împăca.

CONCILIÁ, conciliez, vb. I. Intranz. A pune de acord, a împăca, a înlătura divergențele, contradicțiile dintre două sau mai multe păreri, idei, doctrine etc. ♦ (Jur.) A încerca aplanarea sau evitarea unui litigiu prin împăcarea părților. [Pr.: -li-a] – Din fr. concilier, lat. conciliare.[1]

  1. După alte surse (NODEX, DN, MDN, Scriban): vb. I. Tranz. LauraGellner

CONCILIÁ, conciliez, vb. I. Intranz. A pune de acord, a împăca, a înlătura divergențele, contradicțiile dintre două sau mai multe păreri, idei, doctrine etc. ♦ (Jur.) A încerca aplanarea sau evitarea unui litigiu prin împăcarea părților. [Pr.: -li-a] – Din fr. concilier, lat. conciliare.[1]

CONCILIÁ, conciliez, vb. I. Tranz. A pune de acord, a împăca, a înlătura divergențele, contradicțiile dintre două sau mai multe păreri, idei, doctrine etc. – Pronunțat: -li-a.

CONCILIÁ vb. I. tr. A soluționa un diferend pe cale amicală; a pune de acord, a împăca. [Pron. -li-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < lat., it. conciliare, cf. fr. concilier].

CONCILIÁ vb. tr. 1. a soluționa un diferend pe cale amicală; a pune de acord. 2. (jur.) a încerca aplanarea sau evitarea unui litigiu prin împăcarea părților. (<fr. concilier, lat. conciliare)

A CONCILIÁ ~éz tranz. 1) (opinii, interese etc.) A face să devină compatibil, înlăturând contradicțiile; a pune în armonie, făcând abstracție de divergențele existente. 2) jur. (persoane) A împăca, aplanând un litigiu. [Sil. -ci-li-a] /<fr. concilier

concilià v. 1. a pune de acord persoane de diferite opiniuni, interese sau c1ase; 2. a acorda lucruri ce sunt sau par contrare 3. a câștiga, a atrage: talentele sale îi conciliază favoarea tuturor; 4. a se învoi, a se împăca.

*conciliéz v. tr. (lat. conciliare). Împac persoane cu ideĭ saŭ cu interese opuse orĭ lucrurĭ care par contrariĭ. Atrag, cîștig: talentele luĭ îĭ conciliază favoarea tuturor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

conciliá (a ~) (-li-a) vb., ind. prez. 3 conciliáză, 1 pl. conciliém (-li-em); conj. prez. 3 să conciliéze; ger. conciliínd (-li-ind)

conciliá vb. (sil. -li-a), ind. prez. 1 sg. conciliéz, 3 sg. și pl. conciliáză, 1 pl. conciliém (sil. -li-em); conj. prez. 3 sg. și pl. conciliéze; ger. conciliínd (sil. -li-ind)

concilia (i-a) (ind. prez. 3 sg. și pl. conciliază, 1 pl. conciliem, ger. conciliind)

conciliez, -liază 3, -lieze 3 conj., -liam 1 imp., -liind ger., -liere inf. s., -liator adj. v.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CONCILIÁ vb. v. împăca.

CONCILIA vb. a împăca, (pop.) a învoi. (~ divergențele.)

Intrare: concilia
  • silabație: -li-a
verb (VT211)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • concilia
  • conciliere
  • conciliat
  • conciliatu‑
  • conciliind
  • conciliindu‑
singular plural
  • concilia
  • conciliați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • conciliez
(să)
  • conciliez
  • conciliam
  • conciliai
  • conciliasem
a II-a (tu)
  • conciliezi
(să)
  • conciliezi
  • conciliai
  • conciliași
  • conciliaseși
a III-a (el, ea)
  • concilia
(să)
  • concilieze
  • concilia
  • concilie
  • conciliase
plural I (noi)
  • conciliem
(să)
  • conciliem
  • conciliam
  • conciliarăm
  • conciliaserăm
  • conciliasem
a II-a (voi)
  • conciliați
(să)
  • conciliați
  • conciliați
  • conciliarăți
  • conciliaserăți
  • conciliaseți
a III-a (ei, ele)
  • concilia
(să)
  • concilieze
  • conciliau
  • concilia
  • conciliaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

concilia

  • 1. A pune de acord, a înlătura divergențele, contradicțiile dintre două sau mai multe păreri, idei, doctrine etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: împăca învoi
    • 1.1. științe juridice A încerca aplanarea sau evitarea unui litigiu prin împăcarea părților.
      surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00

etimologie: