2 intrări
24 de definiții (cel mult 20 afișate)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CÓNCI, conciuri, s. n. Coc2. ♦ (Reg.) Cerc de lemn, de lână împletită etc., învelit în pânză sau într-o împletitură de păr, pe care, în unele regiuni de la țară, îl poartă femeile măritate pe creștetul capului, sub basma. – Din magh. konty.
CÓNCI, conciuri, s. n. Coc2. ♦ (Reg.) Cerc de lemn, de lână împletită etc., învelit în pânză sau într-o împletitură de păr, pe care, în unele regiuni de la țară, îl poartă femeile măritate pe creștetul capului, sub basma. – Din magh. konty.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
conci sn [At: LB / V: (reg) coan~, ~ură / Pl: ~uri / E: mg konty] (Reg) 1 Cerc de lemn, de fier etc. (prevăzut cu coarne sau, rar, cu un fes), care se pune pe cap. 2 Fier subțire, încovoiat, care se pune pe cap Vz coroniță. 3 (Pex) Coc. 4 Cosiță. 5 (Îe) A face ~ul unei fete A lua de soție. 6 (Îe) A pune ~ bărbatului A-și înșela soțul. 7 Broboadă. 8 (Psn) Femeie. 9 (La unele păsări, mls la găini) Moț. 10 (La plută) Chingă. 11 Întăritură de pământ în jurul vranei butoiului, care ușurează introducerea vinului. 12 (Nob; sst) Bucată.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CONCI, conciuri, s. n. Coc. Stăteau după rînduială, în stînga Catrinei... îmbrăcate în același chip... cu aceeași pieptănătură, cu același conci, cu spelci de aur. SADOVEANU, Z. C. 246. Cucoana Mărioara, cu pestelcă curată pe dinainte și cu păruI în conci, umbla împrejur și priveghea să nu lipsească nimănui nimic. HOGAȘ, DR. II 105. Nu-s femeie, Conci nu port. TEODORESCU, P. P. 603.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
concĭ n., pl. urĭ (ung. konty, sîrb. konča, concĭ, d. it. cóncio, ornament al corpuluĭ). Vest. Coc (peptănătură).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CÓNCĂ s. f. (Arhit.) Acoperământ în forma unei jumătăți de cupolă deasupra absidei altarului. – Din fr. conque.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
cóncă sf [At: DA / Pl: (rar) ~nci, ~nce / E: lat concha, fr conque] 1 (Șnt) Gen de moluște marine fără corp. 2 (Șnt; pex) Scoică a acestor moluște. 3 (Atm) Cavitate a urechii.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CÓNCĂ s. f. (Arhit.) Acoperământ în forma unei jumătăți de cupolă. – Din fr. conque.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de dante
- acțiuni
CÓNCĂ s.f. 1. Mare cochilie concavă. ♦ (Anat.) Excavație profundă a pavilionului urechii. 2. (Arhit.) Acoperământ în forma unei jumătăți de cupolă. [< lat., it. conca].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CÓNCĂ s. f. 1. mare cochilie concavă. 2. (anat.) excavație profundă a pavilionului urechii sau nasului. 3. boltă în sfert de sferă pentru acoperirea absidelor. (<fr. conque)
- sursa: MDN '00 (2000)
- acțiuni
concă f. 1. mare scoică concavă; 2. Anat. cavitatea urechii.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cònciu n. 1. cerc de fier (sau de lemn) cu diametrul atât de mare că în el intră creștetul capului; el se poartă de țărancele măritate în formă de cunună, peste care se pune barișul sau altă basma (în Oltenia și Tr.); 2. coafură: cu conciul semănat cu diamantari OD. [Serb. KONČA].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
1) coc n., pl. urĭ (d. cocă 1, care e înrudit cu cocuță și lat. cucutium, scufie, și tútulus, coc, ca și cu rom. cocoloș și fr. coque, cocoloș de păr. D. rom. vine ung. kók, nod, și kóka, moț). Mold. Munt. est. Un fel de peptănătură femeĭască care consistă în îngrămădirea coadeĭ deasupra cefeĭ orĭ în creștet. Trans. Pînișoară rătundă. – În vest concĭ, pe care țărancele îl maĭ măresc făcîndu-l și din lemn orĭ carton, ĭar în Trans. și din sîrmă învîrtită ca niște coarne, peste care se pune ceapsa. V. moțoc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*cóncă f., pl. e și ĭ (lat. concha, d. vgr. kónhe, scoĭcă). Anat. Cavitatea urechiĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
conci s. n., pl. cónciuri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
conci s. n., pl. cónciuri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
conci
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
cóncă s. f., g.-d. art. cóncii
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cóncă s. f., g.-d. art. cóncii
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
conciu, -uri.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.
CONCI s. v. coc.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv neutru (N60) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F46) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
conci
- exemple
- Stăteau după rînduială, în stînga Catrinei... îmbrăcate în același chip... cu aceeași pieptănătură, cu același conci, cu spelci de aur. SADOVEANU, Z. C. 246.surse: DLRLC
- Cucoana Mărioara, cu pestelcă curată pe dinainte și cu păruI în conci, umbla împrejur și priveghea să nu lipsească nimănui nimic. HOGAȘ, DR. II 105.surse: DLRLC
- Nu-s femeie, Conci nu port. TEODORESCU, P. P. 603.surse: DLRLC
- 1.1. regional Cerc de lemn, de lână împletită etc., învelit în pânză sau într-o împletitură de păr, pe care, în unele regiuni de la țară, îl poartă femeile măritate pe creștetul capului, sub basma.surse: DEX '09 DEX '98
-
etimologie:
- limba maghiară kontysurse: DEX '98 DEX '09
concă
- surse: DEX '09 DN
- 2. Mare cochilie concavă.surse: DN
- surse: DN
-
etimologie:
- limba franceză conquesurse: DEX '98 DEX '09