opțiuni
  • info

2 intrări

16 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CONCHIDE, conchid, vb. III. Tranz. și intranz. A trage o concluzie, a încheia o expunere, o cercetare etc. [Perf. s. conchisei, part. conchis] – Din lat. concludere (după închide).

CONCHIDE, conchid, vb. III. Tranz. și intranz. A trage o concluzie, a încheia o expunere, o cercetare etc. [Perf. s. conchisei, part. conchis] – Din lat. concludere (după închide).

conchide vi [At: ARISTIA, PLUT. / Pzi: conchid / E: ml concludo, -ere] 1-2 (Construit absolut sau cu conjuncția că ori cu prepoziția la, mai rar, cu pentru) A încheia, dând o soluție definitivă. 3 A trage o concluzie (2) din cele spuse sau din premise. 4 A formula concluzii (3) într-un proces. 5 A se pronunța pentru. 6 (Nob) A încheia un pact. 7 A lua o hotărâre Si: a decide. 8 A rezolva o afacere.

CONCHIDE, conchid, vb. III. Tranz. A trage o concluzie, a încheia, a sfîrși (o expunere, o cercetare etc.). Examinind probele din dosar, apărarea a conchis că acuzatul nu e vinovat. ◊ Intranz. (Construit cu prep. «prin»), «pentru», rar «la») Dintr-o premisă afirmativă și una negativă nu se poate conchide printr-o concluzie afirmativă. – Forme gramaticale: perf. s. conchisei, part. conchis.

CONCHIDE vb. III. tr., intr. A trage o concluzie, a conclude; a încheia. [P.i. conchid, 3 -de, perf. s. -isei, conj. -dă, ger. -izînd.] [< lat. concludere, după închide].

CONCHIDE vb. tr., intr. a trage o concluzie; a conclude. (după lat. concludere)

A CONCHIDE conchid 1. tranz. A termina, trăgând o concluzie; a concluziona; a conclude. 2. intranz. A evidenția principalul din cele făcute anterior; a trage o concluzie; a concluziona. /<lat. concludere

conchide v. 1. a încheia definitiv, a termina (o cuvântare sau povestire); 2. a trage o consecvență; 3. a fi de părere, a se pronunța pentru: advocatul conchise pentru pedeapsa cu moarte.

*conchíd, V. conclud.

*conclúd, -clús, a -clúde v. tr. (lat. con-clúdere, d. clúdere, a închide. V. închid, cheĭe). Termin, finesc, încheĭ. Scot o concluziune. V. intr. Daŭ concluziunĭ. Opinez: a conclude pentru cea maĭ gravă pedeapsă. – Fals conchid, după cum ar fi fals exchid îld. exclud.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

conchide (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. conchid, 2 sg. conchizi, 3 sg. conchide; conj. prez. 1 sg. să conchid, 3 să conchidă; ger. conchizând; part. conchis

conchide (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. conchid; conj. prez. 3 să conchidă; ger. conchizând; part. conchis

conchide vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. conchid; conj. prez. 3 sg. și pl. conchidă; ger. conchizând; part. conchis

conchid, -zând ger.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CONCHIDE vb. a încheia, a sfârși, (livr.) a concluziona. (Vorbitorul a ~ astfel...)

CONCHIDE vb. a încheia, a sfîrși, (livr.) a concluziona. (Vorbitorul a ~ astfel...)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

conchide (-d, -is), vb. – A trage o concluzie, a încheia. Lat. concludere (sec. XIX), modificat ca includere › închide. – Der. concluzie, s. f. din fr.; concludent, adj., din lat. concludens; conclusiv, adj. din fr.

Intrare: conchis
conchis participiu
participiu (PT4)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • conchis
  • conchisul
  • conchisu‑
  • conchisă
  • conchisa
plural
  • conchiși
  • conchișii
  • conchise
  • conchisele
genitiv-dativ singular
  • conchis
  • conchisului
  • conchise
  • conchisei
plural
  • conchiși
  • conchișilor
  • conchise
  • conchiselor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: conchide
verb (VT628)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • conchide
  • conchidere
  • conchis
  • conchisu‑
  • conchizând
  • conchizându‑
 singular plural
  • conchide
  • conchideți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • conchid
 (să)
  • conchid
  • conchideam
  • conchisei
  • conchisesem
a II-a (tu)
  • conchizi
 (să)
  • conchizi
  • conchideai
  • conchiseși
  • conchiseseși
a III-a (el, ea)
  • conchide
 (să)
  • conchidă
  • conchidea
  • conchise
  • conchisese
plural I (noi)
  • conchidem
 (să)
  • conchidem
  • conchideam
  • conchiserăm
  • conchiseserăm
  • conchisesem
a II-a (voi)
  • conchideți
 (să)
  • conchideți
  • conchideați
  • conchiserăți
  • conchiseserăți
  • conchiseseți
a III-a (ei, ele)
  • conchid
 (să)
  • conchidă
  • conchideau
  • conchiseră
  • conchiseseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

conchide, conchidverb

  • 1. A trage o concluzie, a încheia o expunere, o cercetare etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: conclude concluziona sfârși încheia
    • format_quote Examinând probele din dosar, apărarea a conchis că acuzatul nu e vinovat. DLRLC
    • format_quote Dintr-o premisă afirmativă și una negativă nu se poate conchide printr-o concluzie afirmativă. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.