CONCHIDE, conchid, vb. III. Tranz. A trage o concluzie, a încheia, a sfîrși (o expunere, o cercetare etc.). Examinind probele din dosar, apărarea a conchis că acuzatul nu e vinovat. ◊ Intranz. (Construit cu prep. «prin»), «pentru», rar «la») Dintr-o premisă afirmativă și una negativă nu se poate conchide printr-o concluzie afirmativă. – Forme gramaticale: perf. s. conchisei, part. conchis.