2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

concesionat2, ~ă a [At: MAIORESCU, D. II, 3 / P: ~si-o~ / Pl: ~ați, ~e / E: concesiona] 1-2 Carea fost dat (sau, rar, luat) în concesiune (1).

concesionát1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: concesiona] (Rar) 1-2 Concesionare (1-2).

concesiona vt [At: DA / P: ~si-o~ / Pzi: ~nez / E: ger konzessionieren] 1 A da o avuție în exploatare. 2 A acorda o concesie (1). 3 A da în concesie (2). 4 (Rar) A lua în concesie (2).

CONCESIONÁ, concesionez, vb. I. Tranz. A da în concesiune. [Pr.: -si-o-] – Din concesiune.

CONCESIONÁ, concesionez, vb. I. Tranz. A da în concesiune. [Pr.: -si-o-] – Din concesiune.

CONCESIONÁ, concesionez, vb. I. Tranz. A da (sau, impropriu, a lua) în concesiune. Tîrziu, peste un an, doi, apărea un ins, care se oferea, așa, într-o doară, să concesioneze pămînturile oamenilor. BOGZA, A. Î. 36. – Pronunțat: -si-o-.

CONCESIONÁ vb. I. tr. A da în concesiune, a acorda o concesiune. [Pron. -si-o-. / < concesionar].

CONCESIONÁ vb. tr. a da în concesiune. (<conces/ie/ + -iona)

A CONCESIONÁ ~éz tranz. (bunuri materiale) A da în concesiune; a pune la dispoziție printr-un act oficial. [Sil. -si-o-] /Din concesiune


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

concesioná (a ~) (-si-o-) vb., ind. prez. 3 concesioneáză

concesioná vb. (sil. -si-o-), ind. prez. 1 sg. concesionéz, 3 sg. și pl. concesioneáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CONCESIONÁ vb. (înv.) a concede. (~ exploatarea unei mine.)

CONCESIONA vb. (înv.) a concede. (~ exploatarea unei mine.)

Intrare: concesionat
concesionat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • concesionat
  • concesionatul
  • concesionatu‑
  • concesiona
  • concesionata
plural
  • concesionați
  • concesionații
  • concesionate
  • concesionatele
genitiv-dativ singular
  • concesionat
  • concesionatului
  • concesionate
  • concesionatei
plural
  • concesionați
  • concesionaților
  • concesionate
  • concesionatelor
vocativ singular
plural
Intrare: concesiona
  • silabație: -si-o-
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • concesiona
  • concesionare
  • concesionat
  • concesionatu‑
  • concesionând
  • concesionându‑
singular plural
  • concesionea
  • concesionați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • concesionez
(să)
  • concesionez
  • concesionam
  • concesionai
  • concesionasem
a II-a (tu)
  • concesionezi
(să)
  • concesionezi
  • concesionai
  • concesionași
  • concesionaseși
a III-a (el, ea)
  • concesionea
(să)
  • concesioneze
  • concesiona
  • concesionă
  • concesionase
plural I (noi)
  • concesionăm
(să)
  • concesionăm
  • concesionam
  • concesionarăm
  • concesionaserăm
  • concesionasem
a II-a (voi)
  • concesionați
(să)
  • concesionați
  • concesionați
  • concesionarăți
  • concesionaserăți
  • concesionaseți
a III-a (ei, ele)
  • concesionea
(să)
  • concesioneze
  • concesionau
  • concesiona
  • concesionaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

concesiona

  • 1. A da în concesiune.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: concede un exemplu
    exemple
    • impropriu Tîrziu, peste un an, doi, apărea un ins, care se oferea, așa, într-o doară, să concesioneze pămînturile oamenilor. BOGZA, A. Î. 36.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • concesiune
    surse: DEX '09 DEX '98 DN