3 intrări

29 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

concesionare sf [At: DA / P: ~si-o~ / Pl: ~nări / E: concesie + -une] 1 Acordare a unei concesiuni (1) Si: concesionat1 (1). 2 (Rar) Luare în concesiuni (1) Si: concesionat1 (2).

CONCESIONÁRE, concesionări, s. f. Faptul de a concesiona. [Pr.: -si-o-] – V. concesiona.

CONCESIONÁRE, concesionări, s. f. Faptul de a concesiona. [Pr.: -si-o-] – V. concesiona.

CONCESIONÁRE, concesionări, s. f. Faptul de a concesiona, dare în concesiune, acordare a unei concesiuni. – Pronunțat: -si-o-.

CONCESIONÁRE s.f. Acțiunea de a concesiona și rezultatul ei. [< concesiona].

concesiona vt [At: DA / P: ~si-o~ / Pzi: ~nez / E: ger konzessionieren] 1 A da o avuție în exploatare. 2 A acorda o concesie (1). 3 A da în concesie (2). 4 (Rar) A lua în concesie (2).

concesionár sm [At: (a. 1783) URICARIUL IV, 440/3 / P: ~si-o~ / Pl: ~i / E: fr concessionnaire] (Îoc cedent) Persoană care a obținut o concesiune (1).

CONCESIONÁ, concesionez, vb. I. Tranz. A da în concesiune. [Pr.: -si-o-] – Din concesiune.

CONCESIONÁ, concesionez, vb. I. Tranz. A da în concesiune. [Pr.: -si-o-] – Din concesiune.

CONCESIONÁR, concesionari, s. m. Persoană (fizică sau juridică) care a obținut o concesiune. [Pr.: -si-o-] – Din fr. concessionnaire.

CONCESIONÁR, concesionari, s. m. Persoană (fizică sau juridică) care a obținut o concesiune. [Pr.: -si-o-] – Din fr. concessionnaire.

CONCESIONÁ, concesionez, vb. I. Tranz. A da (sau, impropriu, a lua) în concesiune. Tîrziu, peste un an, doi, apărea un ins, care se oferea, așa, într-o doară, să concesioneze pămînturile oamenilor. BOGZA, A. Î. 36. – Pronunțat: -si-o-.

CONCESIONÁR, concesionari, s. m. Persoană care a obținut o concesie. Concesionarului i se dă dreptul să negocieze și să emită obligațiunile. GHICA, S. 452. - Pronunțat: -si-o-.

CONCESIONÁ vb. I. tr. A da în concesiune, a acorda o concesiune. [Pron. -si-o-. / < concesionar].

CONCESIONÁR s.m. Beneficiar al unei concesiuni, cel care a obținut o concesiune. [Cf. fr. concessionnaire].

CONCESIONÁ vb. tr. a da în concesiune. (<conces/ie/ + -iona)

CONCESIONÁR s. m. beneficiar al unei concesiuni. (<fr. concessionnaire)

A CONCESIONÁ ~éz tranz. (bunuri materiale) A da în concesiune; a pune la dispoziție printr-un act oficial. [Sil. -si-o-] /Din concesiune

CONCESIONÁR ~i m. Persoană (fizică sau juridică) care beneficiază de o concesiune. [Sil. -si-o-] /v. a concesiona

concesionar m. cel ce a obținut o concesiune.

*concesionár, -ă s. (fr. concessionnaire). Care a obținut o concesiune: concesionaru uneĭ mine.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

concesionáre (-si-o-) s. f., g.-d. art. concesionắrii; pl. concesionắri

concesionáre s. f. (sil. -si-o-), g.-d. art. concesionării; pl. concesionări

arată toate definițiile

Intrare: concesionare
concesionare substantiv feminin
  • silabație: -si-o-
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • concesionare
  • concesionarea
plural
  • concesionări
  • concesionările
genitiv-dativ singular
  • concesionări
  • concesionării
plural
  • concesionări
  • concesionărilor
vocativ singular
plural
Intrare: concesiona
  • silabație: -si-o-
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • concesiona
  • concesionare
  • concesionat
  • concesionatu‑
  • concesionând
  • concesionându‑
singular plural
  • concesionea
  • concesionați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • concesionez
(să)
  • concesionez
  • concesionam
  • concesionai
  • concesionasem
a II-a (tu)
  • concesionezi
(să)
  • concesionezi
  • concesionai
  • concesionași
  • concesionaseși
a III-a (el, ea)
  • concesionea
(să)
  • concesioneze
  • concesiona
  • concesionă
  • concesionase
plural I (noi)
  • concesionăm
(să)
  • concesionăm
  • concesionam
  • concesionarăm
  • concesionaserăm
  • concesionasem
a II-a (voi)
  • concesionați
(să)
  • concesionați
  • concesionați
  • concesionarăți
  • concesionaserăți
  • concesionaseți
a III-a (ei, ele)
  • concesionea
(să)
  • concesioneze
  • concesionau
  • concesiona
  • concesionaseră
Intrare: concesionar
  • silabație: -si-o-nar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • concesionar
  • concesionarul
  • concesionaru‑
plural
  • concesionari
  • concesionarii
genitiv-dativ singular
  • concesionar
  • concesionarului
plural
  • concesionari
  • concesionarilor
vocativ singular
  • concesionarule
  • concesionare
plural
  • concesionarilor
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

concesionare

  • 1. Faptul de a concesiona.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie:

  • vezi concesiona
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

concesiona

  • 1. A da în concesiune.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: concede un exemplu
    exemple
    • impropriu Tîrziu, peste un an, doi, apărea un ins, care se oferea, așa, într-o doară, să concesioneze pămînturile oamenilor. BOGZA, A. Î. 36.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • concesiune
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

concesionar

  • 1. Persoană (fizică sau juridică) care a obținut o concesiune.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: contracciu, -ie un exemplu
    exemple
    • Concesionarului i se dă dreptul să negocieze și să emită obligațiunile. GHICA, S. 452.
      surse: DLRLC

etimologie: