17 definiții pentru concediu congediu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

concédiu sn [At: STAMATI, D. / V: ~nged~, (înv) ~ngédie sf (pop) ~céd, ~cét1, ~cétie sf / Pl: ~ii / E: it congedo, fr conge] 1 Interval de timp determinat în care salariații sunt scutiți, în mod legal, de a veni la locul de muncă, primind, pentru tot acest interval, remunerația bănească cuvenită Si: vacanță, (iuz) slobozenie. 2 (Îs) ~ medical Intervalul de timp în care salariații lipsesc, cu aviz medical, de la locul de muncă și în care sunt remunerați. 3 (Înv) Învoire. 4 (Frm; iuz; îe) A-și lua ~ A-și lua rămas-bun 5 (Îae) A pleca în vacanță.

CONCÉDIU, concedii, s. n. Interval de timp determinat în care salariații sunt scutiți, în mod legal, de a veni la locul de muncă și a presta munca, primind pentru tot acest interval remunerația bănească cuvenită. Concediu de odihnă. Concediu medical. [Var.: (înv.) congédiu s. n.] – Cf. fr. congé.

CONCÉDIU, concedii, s. n. Interval de timp determinat în care salariații sunt scutiți, în mod legal, de a veni la locul de muncă și a presta munca, primind pentru tot acest interval remunerația bănească cuvenită. Concediu de odihnă. Concediu medical. [Var.: (înv.) congédiu s. n.] – Cf. fr. congé.

CONCÉDIU, concedii, s. n. Drept al tuturor oamenilor muncii de a lipsi un timp determinat de Ia serviciu pentru odihnă, îngrijirea sănătății etc., primind în acest interval toate drepturile care li se cuvin. V. vacanță. Concediu de odihnă. Concediu medical. Concediu de studii. – Variantă: (învechit) congédiu (CARAGIALE, O. VII 262, CONTEMPORANUL, VIII 288) s. n.

CONCÉDIU s. n. interval de timp în care angajații sunt scutiți, în temeiul legii, de a presta muncă. (<concedia, după fr. congé)

CONCÉDIU ~i n. Perioadă de timp în care salariații sunt scutiți în mod legal de muncă, fiind remunerați în mod corespunzător. ~ de odihnă. ~ medical. [Sil. -ce-diu] /<fr. congé

concediu n. 1. permisiune de a se retrage sau de a lipsi: concediu de o lună; 2. act prin care un chiriaș sau un proprietar declară încetarea șederii într’o casă.

CONGÉDIU s. n. v. concediu.

*concediéz, concédiŭ, V. congediez, congediŭ.

*congédiŭ n. (d. fr. congé, vfr. congié și verbu congédier, a congedia, d. lat. commeatus, congediŭ militar [de unde s’a făcut comiatu, comjé, apoĭ congé], d. meare, a merge. V. im-per-mea-bil). Permisiune de a lipsi: congediŭ de o lună, ĭaŭ, cer congediŭ pe o lună. Liberare din serviciŭ. – Fals concediŭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

concédiu [diu pron. dĭu] s. n., art. concédiul; pl. concédii, art. concédiile (-di-i-)

concédiu s. n. [-diu pron. -dĭu], art. concédiul; pl. concédii, art. concédiile (sil. -di-i-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CONCÉDIU s. 1. (Transilv. și Maram.) săbășag, (înv.) slobozenie. (Are un ~ de o lună.) 2. vacanță. (Unde pleci în ~?)

CONCEDIU s. 1. (Transilv. și Maram.) săbășag, (înv.) slobozenie. (Are un ~ de o lună.) 2. vacanță. (Unde pleci în ~ ?)


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

concediu, concedii s. n. (intl.) perioadă de detenție.

Intrare: concediu
  • pronunție: -diu pr. -dĭu
substantiv neutru (N53)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • concediu
  • concediul
  • concediu‑
plural
  • concedii
  • concediile
genitiv-dativ singular
  • concediu
  • concediului
plural
  • concedii
  • concediilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N53)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • congediu
  • congediul
  • congediu‑
plural
  • congedii
  • congediile
genitiv-dativ singular
  • congediu
  • congediului
plural
  • congedii
  • congediilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)