2 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COMUTÁRE, comutări, s. f. 1. Acțiunea de a comuta și rezultatul ei. ◊ (Jur.) Comutarea pedepsei = înlocuirea unei pedepse mai grele cu una mai ușoară. 2. Particularitate a atenției unei persoane de a trece cu ușurință de la o activitate la alta. – V. comuta.

COMUTÁRE, comutări, s. f. 1. Acțiunea de a comuta și rezultatul ei. ◊ (Jur.) Comutarea pedepsei = înlocuirea unei pedepse mai grele cu una mai ușoară. 2. Particularitate a atenției unei persoane de a trece cu ușurință de la o activitate la alta. – V. comuta.

comutare sf [At: PRETORIAN, DR. C. 63 / Pl: ~tări / E: comuta] 1 Direcționare a legăturilor unei porțiuni de circuit prin altele Si: comutat1 (1). 2 Modificare succesivă a conexiunilor mai multor circuite electrice Si: comutat1 (2). 3 Racordare a unui circuit electric la rețea Si: comutat1 (3). 4 (Jur) Schimbare a unei pedepse grele în una mai ușoară Si: comutat1 (4).

COMUTÁRE, comutări, s. f. (Jur.) Acțiunea de a comuta. [Prezidiul Marii Adunări Naționale] exercită dreptul de grațiere și comutare a pedepselor. CONST. R.P.R. 23.

COMUTÁRE s.f. 1. Acțiunea de a comuta și rezultatul ei; comutație. ◊ (Jur.) Comutarea pedepsei = înlocuire a unei pedepse mai grele printr-una mai ușoară. 2. (Mat.) Operație efectuată asupra unui șir de numere, al cărei rezultat nu depinde de ordinea în care se operează asupra diferitelor elemente ale șirului. 3. Fenomenul elaborării unor reflexe condiționate diferite la unul și același stimul în funcție de schimbarea condițiilor mediului ambiant. ♦ Particularitate a atenției cuiva de a trece ușor de la o activitate la alta. 4. Procedeu, folosit mai ales în lingvistica structuralistă, constând în înlocuirea unui element lingvistic cu altele din același plan sau cu zero, pentru a determina astfel valoarea lui în limbă. [< comuta].

COMUTÁRE s. f. 1. acțiunea de a comuta; comutație. ♦ (jur.) -a pedepsei = înlocuire a unei pedepse mai grele printr-una mai ușoară. 2. (mat.) operație efectuată asupra unui șir de numere, al cărei rezultat nu depinde de ordinea în care se operează asupra diferitelor elemente ale șirului. 3. fenomenul elaborării unor reflexe condiționate diferite la unul și același stimul în funcție de schimbarea condițiilor mediului ambiant. 4. substituire a unui element lingvistic cu altele, pentru a verifica proprietățile lor respective (fonetice, morfologice, sintactice, semantice). (<comuta)

COMUTÁ, comút, vb. I. Tranz. 1. A schimba legăturile unei porțiuni de circuit electric prin altele sau a modifica succesiv conexiunile mai multor circuite electrice. ♦ A face racordarea unui circuit electric la rețea. 2. (Jur.) A schimba o pedeapsă mai grea cu una mai ușoară. – Din lat. commutare.

comuta vt [At: PRETORIAN, DR. C. 63 / V: (înv) commutá / Pzi: comút / E: lat commutare] 1 A schimba legăturile unei porțiuni de circuit electric prin altele. 2 A modifica, succesiv, conexiunile mai multor circuite electrice. 3 A face racordarea unui circuit electric la rețea. 4 (Jur) A schimba o pedeapsă mai grea în alta mai ușoară.

COMUTÁ, comút, vb. I. Tranz. 1. A schimba legăturile unei porțiuni de circuit electric prin altele sau a modifica succesiv conexiunile mai multor circuite electrice. ♦ A face racordarea unui circuit electric la rețea. 2. (Jur.) A schimba o pedeapsă mai grea în una mai ușoară. – Din lat. commutare.

COMUTÁ, comút, vb. I. Tranz. (Jur.) A schimba o pedeapsă mai grea într-una mai ușoară. Condamnarea la muncă silnică a fost comutată în temniță grea.

COMUTÁ vb. I. tr. 1. A schimba o pedeapsă mai grea într-una mai ușoară. 2. A schimba anumite numere în cadrul operației de comutare. ♦ A inversa sensul unui curent electric; a schimba un sistem de conexiuni cu altul. [p. i. comút. / < lat. commutare].

COMUTÁ vb. tr. 1. a schimba legăturile unui circuit electric cu altele, a modifica succesiv conexiunile unor circuite. ◊ a racorda un circuit electric la rețea. 2. a schimba o pedeapsă mai grea într-una mai ușoară. 3. a schimba anumite numere în cadrul operației de comutare (2). (<fr. commuter, lat. commutare)

A COMUTÁ comút tranz. 1) jur. (pedepse grele) A înlocui printr-o pedeapsă mai ușoară. 2) (conexiuni ale unui circuit electric) A modifica succesiv. 3) (unități de limbă) A substitui succesiv. /<lat. commutare. fr. commuter

*comút, a v. tr. (lat. commúto, -áre. V. mut 2). Schimb. A comuta o pedeapsă, a o înlocui pintr’alta maĭ mică.

*comutațiúne f. (lat. commutátio, -ónis). Schimbare (micșorare) de pedeapsă. – Și -áție și -áre.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

comutáre (jur., lingv., mat., psih.) s. f., g.-d. art. comutắrii; pl. comutắri

comutá (a ~) vb., ind. prez. 3 comútă

comutá vb., ind. prez. 1 sg. comút, 3 sg. și pl. comútă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

comutá (-t, -át), vb.1. A schimba legăturile unei porțiuni de circuit electric. – 2. A schimba o pedeapsă grea în una mai ușoară. Lat. commutare (sec. XIX). – Der. comutați(un)e, s. f.; comutator, adj. (care comută); comutator, s. n. (întrerupător, șaltăr); comutativ, adj.

arată toate definițiile

Intrare: comutare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • comutare
  • comutarea
plural
  • comutări
  • comutările
genitiv-dativ singular
  • comutări
  • comutării
plural
  • comutări
  • comutărilor
vocativ singular
plural
Intrare: comuta
verb (VT3)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • comuta
  • comutare
  • comutat
  • comutatu‑
  • comutând
  • comutându‑
singular plural
  • comu
  • comutați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • comut
(să)
  • comut
  • comutam
  • comutai
  • comutasem
a II-a (tu)
  • comuți
(să)
  • comuți
  • comutai
  • comutași
  • comutaseși
a III-a (el, ea)
  • comu
(să)
  • comute
  • comuta
  • comută
  • comutase
plural I (noi)
  • comutăm
(să)
  • comutăm
  • comutam
  • comutarăm
  • comutaserăm
  • comutasem
a II-a (voi)
  • comutați
(să)
  • comutați
  • comutați
  • comutarăți
  • comutaserăți
  • comutaseți
a III-a (ei, ele)
  • comu
(să)
  • comute
  • comutau
  • comuta
  • comutaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

comutare

  • 1. Acțiunea de a comuta și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: comutație
    • 1.1. științe juridice Comutarea pedepsei = înlocuirea unei pedepse mai grele cu una mai ușoară.
      surse: DEX '09 DEX '98 DN attach_file un exemplu
      exemple
      • [Prezidiul Marii Adunări Naționale] exercită dreptul de grațiere și comutare a pedepselor. CONST. R.P.R. 23.
        surse: DLRLC
  • 2. Fenomenul elaborării unor reflexe condiționate diferite la unul și același stimul în funcție de schimbarea condițiilor mediului ambiant.
    surse: DN
    • 2.1. Particularitate a atenției unei persoane de a trece cu ușurință de la o activitate la alta.
      surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • 3. matematică Operație efectuată asupra unui șir de numere, al cărei rezultat nu depinde de ordinea în care se operează asupra diferitelor elemente ale șirului.
    surse: DN
  • 4. Procedeu, folosit mai ales în lingvistica structuralistă, constând în înlocuirea unui element lingvistic cu altele din același plan sau cu zero, pentru a determina astfel valoarea lui în limbă.
    surse: DN

etimologie:

  • vezi comuta
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

comuta

  • 1. A schimba legăturile unei porțiuni de circuit electric prin altele sau a modifica succesiv conexiunile mai multor circuite electrice.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00
    • diferențiere A inversa sensul unui curent electric; a schimba un sistem de conexiuni cu altul.
      surse: DN
    • 1.1. A face racordarea unui circuit electric la rețea.
      surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00
  • 2. științe juridice A schimba o pedeapsă mai grea cu una mai ușoară.
    surse: DEX '09 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • Condamnarea la muncă silnică a fost comutată în temniță grea.
      surse: DLRLC
  • 3. A schimba anumite numere în cadrul operației de comutare.
    surse: DN

etimologie: