COMPTOÁR s. n. v. contoar.

comptoár sn [At: (a. 1829) ALBINA ROMÂNEASCĂ I, p. 4, ap. DA / V: ~tuár, cont~, contuár, contór, contóră / P: ~to-ar / Pl: ~e / E: fr comptoir] (Înv) 1 Tejghea. 2 (Înv) Incinta în care un negustor sau bancher își avea biroul. 3 Sediul unei administrații publice Si: birou, (înv) cancelarie. 4 Reprezentanță comercială într-o țară străină.

CONTOÁR, contoare, s. n. 1. Birou de comerț (în special al unui bancher). 2. Birou, masă pentru numărat banii, pentru etalat mărfuri (mici) etc. 3. Agenție comercială într-un stat străin. [Var.: comptoár s. n.] – Din fr. comptoir.^[1]

comptuár sn vz comptoar

contoár sn [At: DN³ / V: comptuár, ~tuár / Pl: ~e / E: fr comptoir] 1 Birou de comerț. 2 Birou al unui bancher. 3 Agenție comercială pe teritoriul unui stat străin. 4 Birou la care se fac plățile în bănci sau în casele de comerț. corectată

COMPTUÁR s.n. v. contoar (1) [în DN].

CONTOÁR s.n. 1. Birou de comerț, mai ales birou al unui bancher. ♦ Agenție comercială într-un stat străin (mai ales într-o țară comercială). 2. Masă, mobilă, loc unde se fac plățile în casele mari de comerț sau de bancă. [Var. (1) contuar, comptuar s.n. / < fr. comptoir].

CONTÓAR s. n. 1. birou de comerț (în special al unui bancher); masă unde se fac plățile în casele mari de comerț. 2. agenție comercială într-un stat străin. (< fr. comptoir)

comptoár v. contoár

contoár/comptoár (agenție comercială, birou, tejghea) (înv.) (-toar) s. n., pl. contoáre/comptoáre

contoár s. n.

contoar.

COMPTOÁR s. v. birou, masă, tarabă, tejghea.

comptoar s. v. BIROU. MASĂ. TARABĂ. TEJGHEA.

comptoár s.n. (înv.) 1. masă lungă și măsură folosită de negustori; tejghea, tarabă, scrin. 2. birou administrativ, cancelarie. 3. reprezentanță comercială într-o țară străină.