2 intrări

7 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

comportamentíst, ~ă [At: DEX2 / Pl: ~iști, ~e / E: comportament + -ist] 1 smf Adept al comportamentismului. 2 a Care aparține comportamentismului. 3 a Care își are originea în comportamentism. 4 a Referitor la comportamentism. 5 a De comportamentism.

COMPORTAMENTÍST, -Ă, comportamentiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al comportamentismului. – De la comportamentism, cu schimbarea sufixului.

COMPORTAMENTÍST, -Ă, comportamentiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al comportamentismului. – De la comportamentism, cu schimbarea sufixului.

COMPORTAMENTÍST, -Ă adj. Referitor la comportamentism. // s.m. și f. Adept al comportamentismului. [Cf. it. comportamentista].

COMPORTAMENTÍST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al comportamentismului. (< it. comportamentista)

comportamentíst, -ă adj. Care derivă din teoria comportamentului ◊ „Să nu ni se spună că Francisc Munteanu face proză comportamentistă. Cont. 3 XI 62 p. 3. ◊ „Prozatorul [...] îmbină deci descrierea comportamentistă cu discursul reflexiv [...]” R.lit. 9 II 84 p. 11 (din comportament + -ist; cf. it comportamentista; DN3)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

comportamentíst s. m., adj. m. comportamentíști; f. sg. comportamentístă, pl. comportamentíste


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

COMPORTAMENTÍST adj. (PSIH.) behaviorist. (Orientare ~.)

Intrare: comportamentist (adj.)
comportamentist1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A6)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • comportamentist
  • comportamentistul
  • comportamentistu‑
  • comportamentistă
  • comportamentista
plural
  • comportamentiști
  • comportamentiștii
  • comportamentiste
  • comportamentistele
genitiv-dativ singular
  • comportamentist
  • comportamentistului
  • comportamentiste
  • comportamentistei
plural
  • comportamentiști
  • comportamentiștilor
  • comportamentiste
  • comportamentistelor
vocativ singular
plural
Intrare: comportamentist (s.m.)
comportamentist2 (s.m.) substantiv masculin admite vocativul
substantiv masculin (M9)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • comportamentist
  • comportamentistul
  • comportamentistu‑
plural
  • comportamentiști
  • comportamentiștii
genitiv-dativ singular
  • comportamentist
  • comportamentistului
plural
  • comportamentiști
  • comportamentiștilor
vocativ singular
  • comportamentistule
  • comportamentiste
plural
  • comportamentiștilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

comportamentist, -ă comportamentist (2) comportamentistă

  • 1. (Adept) al comportamentismului.
    surse: MDA2 DEX '09 DEX '98 DN sinonime: behaviorist

etimologie:

  • de la comportamentism, cu schimbarea sufixului.
    surse: MDA2 DEX '09 DEX '98