7 definiții pentru comportamentist (adj.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
comportamentíst, ~ă [At: DEX2 / Pl: ~iști, ~e / E: comportament + -ist] 1 smf Adept al comportamentismului. 2 a Care aparține comportamentismului. 3 a Care își are originea în comportamentism. 4 a Referitor la comportamentism. 5 a De comportamentism.
COMPORTAMENTÍST, -Ă, comportamentiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al comportamentismului. – De la comportamentism, cu schimbarea sufixului.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
COMPORTAMENTÍST, -Ă, comportamentiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al comportamentismului. – De la comportamentism, cu schimbarea sufixului.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
COMPORTAMENTÍST, -Ă adj. Referitor la comportamentism. // s.m. și f. Adept al comportamentismului. [Cf. it. comportamentista].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
COMPORTAMENTÍST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al comportamentismului. (< it. comportamentista)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
comportamentíst, -ă adj. Care derivă din teoria comportamentului ◊ „Să nu ni se spună că Francisc Munteanu face proză comportamentistă.” Cont. 3 XI 62 p. 3. ◊ „Prozatorul [...] îmbină deci descrierea comportamentistă cu discursul reflexiv [...]” R.lit. 9 II 84 p. 11 (din comportament + -ist; cf. it comportamentista; DN3)
- sursa: DCR2 (1997)
- furnizată de Editura Logos
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
comportamentíst s. m., adj. m. comportamentíști; f. sg. comportamentístă, pl. comportamentíste
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.
COMPORTAMENTÍST adj. (PSIH.) behaviorist. (Orientare ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| adjectiv (A6) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
comportamentist, -ă comportamentist (2) comportamentistă
- 1. (Adept) al comportamentismului.surse: MDA2 DEX '09 DEX '98 DN sinonime: behaviorist
etimologie:
- de la comportamentism, cu schimbarea sufixului.surse: MDA2 DEX '09 DEX '98