7 definiții pentru behaviorist (s.m.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

behavioríst, ~ă [At: DA / Pl: ~iști, ~e / E: eg behaviorist, fr béhavioriste] 1-2 smf, a (Adept) al behaviorismului. 3 a Care se referă la behaviorism.

behaviorist, -ă [biheivio’rist] s.m., s.f., adj. 1 s.m., s.f., adj. (Adept) al behaviorismului. 2 adj. Care aparține behaviorismului sau behavioriștilor, care se referă la behaviorism sau la behavioriști. • pl. -iști, -iste. /<engl. behaviorist, fr. béhavioriste.

BEHAVIORÍST, -Ă adj. Referitor la behaviorism. // Adept al behaviorismului. [Pron. -vi-o-. / < fr. béhavioriste].

BEHAVIORÍST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al behaviorismului. (< fr. béhavioriste)

BEHAVIORÍST1 ~stă (~ști, ~ste) Care ține de behaviorism; propriu behaviorismului. [Sil. -vi-o-] /<fr. béhavioriste

BEHAVIORÍST2 ~stă, ~ști, ~ste m. și f. Adept al behaviorismului. [Sil. -vi-o-] /<fr. béhavioriste

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BEHAVIORÍST adj. (PSIH.) comportamentist. (Orientare ~.)

Intrare: behaviorist (s.m.)
behaviorist substantiv masculin
substantiv masculin (M9)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • behaviorist
  • behavioristul
  • behavioristu‑
plural
  • behavioriști
  • behavioriștii
genitiv-dativ singular
  • behaviorist
  • behavioristului
plural
  • behavioriști
  • behavioriștilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)