13 definiții pentru comporta


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

comportá [At: MON. OF. (1914), 9 / V: (înv) ~pur~ / Pzi: compórt, 3 ~tă, (rar) ~poártă / E: fr comporter] 1 vr A avea o anumită conduită. 2 vt (Liv) A aduce cu sine. 3 vt (Liv) A necesita.

COMPORTÁ, compórt, vb. I. 1. Refl. A avea o anumită conduită. 2. Tranz. A aduce cu sine; a necesita, a cere. – Din fr. comporter.

COMPORTÁ, compórt, vb. I. 1. Refl. A avea o anumită conduită. 2. Tranz. A aduce cu sine; a necesita, a cere. – Din fr. comporter.

COMPORTÁ, compórt1, vb. I. 1. Refl. A se purta, a avea o anumită conduită. 2. Tranz. A aduce cu sine; p. ext. a cere, a pretinde.

COMPORTÁ vb. I. 1. refl. A se purta, a avea o anumită purtare. 2. tr. A aduce cu sine; (p. ext.) a necesita, a cere. [P.i. compórt, conj. -te. / < fr. comporter, it., lat. comportare].

COMPORTÁ vb. I. refl. a avea o anumită conduită. II. tr. a aduce cu sine; a necesita, a impune. (< fr. comporter, lat. comportare)

A COMPORTÁ compórt tranz. 1) A include în sine; a însuma; a conține; a întruni; a îngloba; a cuprinde. 2) A face să fie necesar; a cere; a necesita; a pretinde; a reclama. /<fr. comporter

A SE COMPORTÁ mă compórt intranz. A avea un anumit fel de conduită; a se purta. /<fr. se comporter

comportà v. 1. a permite, a autoriza: acest post comportă mari cheltuieli; 2. a se purta bine, rău.

*compórt și -éz, a v. tr. (fr. comporter, d. lat. com-portare, a duce la un loc. V. port, purtat). Am, îs propriŭ pentru: această funcțiune nu comportă atîtea cheltuĭelĭ. V. refl. Mă conduc, mă mișc, mă port într’un oare-care mod: trupele s’aŭ comportat foarte bine. – P. forma în -ez, cp. cu raport-ez.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

comportá (a ~) vb., ind. prez. 3 compórtă; conj. prez. 3 să compórte

comportá vb., ind. prez. 1 sg. compórt, 3 sg. și pl. compórtă; conj. prez. 3 sg. și pl. compórte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

COMPORTÁ vb. 1. a se purta. (Vezi cum te ~.) 2. v. necesita.

COMPORTA vb. 1. a se purta. (Vezi cum te ~.) 2. a cere, a impune, a necesita, a pretinde, a reclama, a solicita, (înv.) a nevoi. (Această operație ~ multe riscuri.)

Intrare: comporta
verb (VT3)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • comporta
  • comportare
  • comportat
  • comportatu‑
  • comportând
  • comportându‑
singular plural
  • comportă
  • comportați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • comport
(să)
  • comport
  • comportam
  • comportai
  • comportasem
a II-a (tu)
  • comporți
(să)
  • comporți
  • comportai
  • comportași
  • comportaseși
a III-a (el, ea)
  • comportă
(să)
  • comporte
  • comporta
  • comportă
  • comportase
plural I (noi)
  • comportăm
(să)
  • comportăm
  • comportam
  • comportarăm
  • comportaserăm
  • comportasem
a II-a (voi)
  • comportați
(să)
  • comportați
  • comportați
  • comportarăți
  • comportaserăți
  • comportaseți
a III-a (ei, ele)
  • comportă
(să)
  • comporte
  • comportau
  • comporta
  • comportaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

comporta

etimologie: