2 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

complinit2, ~ă a [At: DA / E: complini] 1 Completat 2 Determinat.

complinit1 sn [At: DA / E: complini] 1-2 Complinire (1-2).

complini vt [At: HAMANGIU, C. C. 341 / Pzi: ~nésc / E: con1 + [îm]plini după completa] 1 A completa. 2 (Înv; gms) A determina.

COMPLINÍ, complinésc, vb. IV. Tranz. A completa, a împlini, a întregi. ♦ (Înv.) A determina. – Con1- + [îm]plini (după completa).

COMPLINÍ, complinesc, vb. IV. Tranz. A completa, a împlini, a întregi; a determina. – Con1- + [îm]plini (după completa).

COMPLINÍ, complinesc, vb. IV. Tranz. A completa, a împlini, a întregi, a determina. În expresia «a da din cap», «din cap» complinește înțelesul verbului «a da».

COMPLINÍ vb. IV. tr. (Rar) A completa, a întregi. [P.i. -nesc. / < con- + (îm)plini].

COMPLINÍ vb. tr. a completa, a întregi. (< com/pleta/ + /îm/plini)

A COMPLINÍ ~ésc tranz. A face să fie complet, plin (adăugând ceea ce lipsește); a completa; a întregi. /con- + a (îm)plini

complinì v. a adăoga ce lipseste. [Neologism modelat după fr. compléter].

*complinésc v. tr. (con- și plinesc, d. lat. com-plére. V. su-plinesc). Gram. Completez înțelesu.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

compliní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. complinésc, imperf. 3 sg. complineá; conj. prez. 3 să complineáscă

compliní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. complinésc, imperf. 3 sg. complineá; conj. prez. 3 sg. și pl. complineáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

COMPLINÍ vb. v. completa, împlini, întregi, rotunji.

COMPLINÍ vb. (GRAM.) a determina.

complini vb. v. COMPLETA. ÎMPLINI. ÎNTREGI. ROTUNJI.

COMPLINI vb. (GRAM.) a determina.

Intrare: complinit
complinit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • complinit
  • complinitul
  • complinitu‑
  • complini
  • complinita
plural
  • compliniți
  • compliniții
  • complinite
  • complinitele
genitiv-dativ singular
  • complinit
  • complinitului
  • complinite
  • complinitei
plural
  • compliniți
  • compliniților
  • complinite
  • complinitelor
vocativ singular
plural
Intrare: complini
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • complini
  • complinire
  • complinit
  • complinitu‑
  • complinind
  • complinindu‑
singular plural
  • complinește
  • compliniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • complinesc
(să)
  • complinesc
  • complineam
  • complinii
  • complinisem
a II-a (tu)
  • complinești
(să)
  • complinești
  • complineai
  • compliniși
  • compliniseși
a III-a (el, ea)
  • complinește
(să)
  • complinească
  • complinea
  • complini
  • complinise
plural I (noi)
  • complinim
(să)
  • complinim
  • complineam
  • complinirăm
  • compliniserăm
  • complinisem
a II-a (voi)
  • compliniți
(să)
  • compliniți
  • complineați
  • complinirăți
  • compliniserăți
  • compliniseți
a III-a (ei, ele)
  • complinesc
(să)
  • complinească
  • complineau
  • complini
  • compliniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

complini

etimologie:

  • Con- + [îm]plini (după completa).
    surse: DEX '09 DEX '98 DN