2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

complimentat2, ~ă [At: MDA ms / Pl: ~ați, ~e / E: complimenta] 1 a Felicitat de cineva. 2 a Salutat de cineva. 3-4 smf Cel căruia i se fac reverențe.

complimentát1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: complimenta] 1-3 Complimentare (1-3).

complimenta vt [At: ALECSANDRI, T. 1422 / Pzi: ~téz / E: fr complimenter] 1 A felicita pe cineva. 2 A saluta pe cineva. 3 A face reverențe în fața cuiva.

COMPLIMENTÁ, complimentez, vb. I. Tranz. 1. A exprima complimente (1). 2. (Înv.) A saluta. – Din fr. complimenter.

COMPLIMENTÁ, complimentez, vb. I. Tranz. 1. A exprima complimente (1). 2. (Înv.) A saluta. – Din fr. complimenter.

COMPLIMENTÁ, complimentez, vb. I. Tranz. (Rar) 1. A face complimente (1), a aduce laude. Bine c-ai venit, să te complimentez de bună-creștere a Adelei. ALECSANDRI, T. 354._2. (Învechit) A saluta. Mihai-vodă trimisese boieri, de-l complimentă [pe Sigismund]. BĂLCESCU, O. II 203.

COMPLIMENTÁ vb. I. tr., refl. 1. A(-și) exprima complimente (1). 2. A(-și) complini, a completa. [P.i. -tez. / < fr. complimenter].

COMPLIMENTÁ vb. tr. a exprima complimente (2). (< fr. complimenter)

complimentà v. a face un compliment.

*complimentéz v. tr. (fr. complimenter, it. complimentare). Adresez cuĭva laude, cuvinte de admirațiune (fac complimente).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

complimentá (a ~) vb., ind. prez. 3 complimenteáză

complimentá (a exprima complimente, a saluta) vb., ind. prez. 1 sg. complimentéz, 3 sg. și pl. complimenteáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

COMPLIMENTÁ vb. a flata, a măguli. (Ce-l tot ~ atâta?)

COMPLIMENTA vb. a flata, a măguli. (Ce-l tot ~ atîta?)

Intrare: complimentat
complimentat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • complimentat
  • complimentatul
  • complimentatu‑
  • complimenta
  • complimentata
plural
  • complimentați
  • complimentații
  • complimentate
  • complimentatele
genitiv-dativ singular
  • complimentat
  • complimentatului
  • complimentate
  • complimentatei
plural
  • complimentați
  • complimentaților
  • complimentate
  • complimentatelor
vocativ singular
plural
Intrare: complimenta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • complimenta
  • complimentare
  • complimentat
  • complimentatu‑
  • complimentând
  • complimentându‑
singular plural
  • complimentea
  • complimentați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • complimentez
(să)
  • complimentez
  • complimentam
  • complimentai
  • complimentasem
a II-a (tu)
  • complimentezi
(să)
  • complimentezi
  • complimentai
  • complimentași
  • complimentaseși
a III-a (el, ea)
  • complimentea
(să)
  • complimenteze
  • complimenta
  • complimentă
  • complimentase
plural I (noi)
  • complimentăm
(să)
  • complimentăm
  • complimentam
  • complimentarăm
  • complimentaserăm
  • complimentasem
a II-a (voi)
  • complimentați
(să)
  • complimentați
  • complimentați
  • complimentarăți
  • complimentaserăți
  • complimentaseți
a III-a (ei, ele)
  • complimentea
(să)
  • complimenteze
  • complimentau
  • complimenta
  • complimentaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

complimenta

etimologie: