2 intrări

27 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

complicát2, ~ă a [At: KRETZULESCU, A. 14/16 / Pl: ~áți, ~e / E: complica] 1 Alcătuit din (prea) multe elemente. 2-3 Greu de descurcat sau de înțeles Și: încurcat, încâlcit.

complicát1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: complica] 1-2 Complicare (1-2).

COMPLICÁT, -Ă, complicați, -te, adj. Alcătuit din (prea) multe elemente; greu de descurcat sau de înțeles; încurcat, încâlcit. – V. complica.

COMPLICÁT, -Ă, complicați, -te, adj. Alcătuit din (prea) multe elemente; greu de descurcat sau de înțeles; încurcat, încâlcit. – V. complica.

COMPLICÁT, -Ă, complicați, -le, adj. Alcătuit din (prea) multe elemente, multiplu; greu de descurcat sau de înțeles, încurcat, încîlcit. Viața e ceva mai complicată decît în romanele tale. C. PETRESCU, Î. I 8. Această strofă, care pare atît de complicată, se citește ușor, ca proza. GHEREA, ST. CR. III 379. Adresa lui Horică eu nu o am aci, și e foarte complicată ca să ți-o spun din memorie. CARAGIALE, O. VII 173.

COMPLICÁT adj. 1. încâlcit, încurcat. (Trebuie descurcată acea problemă ~.) 2. (fig.) întortocheat, sinuos. (O rezolvare ~ a problemei.) 3. dificil, greu. (O problemă ~ la matematică.)

COMPLICÁT, -Ă adj. Încurcat, greu de înțeles. [Cf. fr. compliqué].

COMPLICÁT, -Ă adj. 1. încurcat, greu de înțeles. 2. (fig.) întortocheat, sinuos. (< fr. compliqué)

complicat a. 1. compus dintr’un mare număr de părți; 2. gravat prin complicațiuni: boală complicată.

*complicát, -ă adj. (lat. complicatus). Amestecat cu altele: boală complicată. Compus din maĭ multe bucățĭ: mașină complicată. Prea încărcat cu întîmplărĭ: narațiune complicată.

complicá vtr [At: RUSSO, S. 81 / Pzi: ~íc, 3 ~că și (înv) ~icheáză / E: fr compliquer] 1-2 A (se) încurca. 3-4 A (se) agrava.

COMPLICÁ, complíc, vb. I. Tranz. și refl. A (se) încurca; a (se) agrava, a (se) înrăutăți. – Din fr. compliquer.

COMPLICÁ, complíc, vb. I. Tranz. și refl. A (se) încurca; a (se) agrava, a (se) înrăutăți. – Din fr. compliquer.

COMPLICÁ, complic, vb. I. Tranz. A încurca, a încîlci, a face mai greu (de priceput, de descurcat, de rezolvat). Luminița îmi complică viața. C. PETRESCU, Î. I 10. ♦ Refl. A se agrava, a se înrăutăți. Boala s-a complicat.

complicá (a ~) vb., ind. prez. 3 complícă

complicá vb., ind. prez. 1 sg. complíc, 3 sg. și pl. complícă

COMPLICÁ vb. a (se) încâlci, a (se) încurca. (Lucrurile s-au ~.)

A (se) complica ≠ a (se) simplifica

COMPLICÁ vb. I. 1. tr., refl. A (se) încurca, a(-și) provoca complicații, încurcături. ♦ A face, a deveni complicat. 2. refl. A se agrava, a se înrăutăți. [P.i. complíc. / < fr. compliquer, cf. it., lat. complicare].

Intrare: complica
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) complica complicare complicat complicând singular plural
compli complicați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) complic (să) complic complicam complicai complicasem
a II-a (tu) complici (să) complici complicai complicași complicaseși
a III-a (el, ea) compli (să) complice complica complică complicase
plural I (noi) complicăm (să) complicăm complicam complicarăm complicaserăm, complicasem*
a II-a (voi) complicați (să) complicați complicați complicarăți complicaserăți, complicaseți*
a III-a (ei, ele) compli (să) complice complicau complica complicaseră
Intrare: complicat
complicat adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular complicat complicatul complica complicata
plural complicați complicații complicate complicatele
genitiv-dativ singular complicat complicatului complicate complicatei
plural complicați complicaților complicate complicatelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)