2 intrări

24 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

complicáre sf [At: DA / Pl: ~cări / E: complica] 1 Încurcare. 2 Agravare.

COMPLICÁRE, complicări, s. f. Acțiunea de a (se) complica.V. complica.

COMPLICÁRE, complicări, s. f. Acțiunea de a (se) complica.V. complica.

COMPLICÁRE s. f. Acțiunea de a (s e) complica. ♦ Agravare, înrăutățire.

complicáre s. f., g.-d. art. complicắrii; pl. complicắri

complicáre s. f., g.-d. art. complicării; pl. complicări

COMPLICÁRE s. încâlcire, încurcare. (~ unei situații.)

COMPLICÁRE s.f. Faptul de a (se) complica; complicație. [< complica].

complicá vtr [At: RUSSO, S. 81 / Pzi: ~íc, 3 ~că și (înv) ~icheáză / E: fr compliquer] 1-2 A (se) încurca. 3-4 A (se) agrava.

COMPLICÁ, complíc, vb. I. Tranz. și refl. A (se) încurca; a (se) agrava, a (se) înrăutăți. – Din fr. compliquer.

COMPLICÁ, complíc, vb. I. Tranz. și refl. A (se) încurca; a (se) agrava, a (se) înrăutăți. – Din fr. compliquer.

COMPLICÁ, complic, vb. I. Tranz. A încurca, a încîlci, a face mai greu (de priceput, de descurcat, de rezolvat). Luminița îmi complică viața. C. PETRESCU, Î. I 10. ♦ Refl. A se agrava, a se înrăutăți. Boala s-a complicat.

complicá (a ~) vb., ind. prez. 3 complícă

complicá vb., ind. prez. 1 sg. complíc, 3 sg. și pl. complícă

COMPLICÁ vb. a (se) încâlci, a (se) încurca. (Lucrurile s-au ~.)

A (se) complica ≠ a (se) simplifica

COMPLICÁ vb. I. 1. tr., refl. A (se) încurca, a(-și) provoca complicații, încurcături. ♦ A face, a deveni complicat. 2. refl. A se agrava, a se înrăutăți. [P.i. complíc. / < fr. compliquer, cf. it., lat. complicare].

COMPLICÁ vb. tr., refl. a (se) încurca, a (se) agrava, a (se) înrăutăți. (< fr. compliquer, lat. complicare)

A COMPLICÁ complíc tranz. A face să se complice. /<fr. compliquer

A SE COMPLICÁ se complícă intranz. (despre stări de lucruri, situații) A deveni mai dificil, mai grav; a se înrăutăți; a se înăspri; a se agrava. /<fr. compliquer

Intrare: complica
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) complica complicare complicat complicând singular plural
compli complicați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) complic (să) complic complicam complicai complicasem
a II-a (tu) complici (să) complici complicai complicași complicaseși
a III-a (el, ea) compli (să) complice complica complică complicase
plural I (noi) complicăm (să) complicăm complicam complicarăm complicaserăm, complicasem*
a II-a (voi) complicați (să) complicați complicați complicarăți complicaserăți, complicaseți*
a III-a (ei, ele) compli (să) complice complicau complica complicaseră
Intrare: complicare
complicare substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular complicare complicarea
plural complicări complicările
genitiv-dativ singular complicări complicării
plural complicări complicărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)