16 definiții pentru complexiune complesiune complecție complecțiune
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
COMPLEXIÚNE, complexiuni, s. f. (Rar) Totalitatea trăsăturilor psihofizice care caracterizează o persoană. [Pr.: -xi-u-] – Din fr. complexion.
COMPLEXIÚNE, complexiuni, s. f. (Rar) Totalitatea trăsăturilor psihofizice care caracterizează o persoană. [Pr.: -xi-u-] – Din fr. complexion.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
complexiune sf [At: NEGRUZZI, S. II, 157 / V: ~esi~, ~ecți~, ~ecție / P: ~xi-u~ / Pl: ~ni / E: fr complexion] Totalitatea trăsăturilor psihofizice care caracterizează o persoană.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COMPLEXIÚNE s.f. 1. (Rar) Totalitatea trăsăturilor psihofizice care caracterizează o persoană. 2. Simplocă. [Var. complecție, complecțiune, complesiune s.f. / < fr. complexion, cf. lat. complexio – unire].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
COMPLEXIÚNE s. f. 1. totalitatea trăsăturilor psihofizice care caracterizează o persoană. ◊ (fig.) înfățișare, aspect. 2. simplocă. (< fr. complexion, lat. complexio)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
COMPLEXIÚNE ~i f. rar Totalitate a trăsăturilor psihofizice care caracterizează o persoană. [Art. complexiunea; G.-D. complexiunii; Sil. -xi-u-] /<fr. complexion
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
complexi(un)e f. constituirea corpului: complexiune delicată.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*complexiúne f. (lat. compléxio, -ónis). Constituțiunea corpuluĭ. Caracter, temperament. V. cras 1.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
complecție sf vz complexiune
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
complecțiune sf vz complexiune
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
complesiune sf vz complexiune
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COMPLÉCȚIE s.f. v. complexiune.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
COMPLECȚIÚNE s.f. v. complexiune.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
COMPLESIÚNE s.f. v. complexiune.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
complexiúne (rar) (-xi-u-) s. f., g.-d. art. complexiúnii; pl. complexiúni
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
complexiúne s. f. (sil. -xi-u-), g.-d. art. complexiúnii; pl. complexiúni
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.
complexiune (lat. complexio „reunire”), sin. simplocă.
- sursa: DFS (1995)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
- silabație: -xi-u-ne
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F135) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
complexiune complesiune complecție complecțiune
- surse: MDA2 DEX '09 DEX '98 DN
- surse: MDN '00
-
- 2. simplocăsurse: DN
etimologie:
- limba franceză complexionsurse: MDA2 DEX '09 DEX '98 DN