16 definiții pentru complexiune complesiune complecție complecțiune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

complexiune sf [At: NEGRUZZI, S. II, 157 / V: ~esi~, ~ecți~, ~ecție / P: ~xi-u~ / Pl: ~ni / E: fr complexion] Totalitatea trăsăturilor psihofizice care caracterizează o persoană.

COMPLEXIÚNE, complexiuni, s. f. (Rar) Totalitatea trăsăturilor psihofizice care caracterizează o persoană. [Pr.: -xi-u-] – Din fr. complexion.

COMPLEXIÚNE, complexiuni, s. f. (Rar) Totalitatea trăsăturilor psihofizice care caracterizează o persoană. [Pr.: -xi-u-] – Din fr. complexion.

COMPLEXIÚNE s.f. 1. (Rar) Totalitatea trăsăturilor psihofizice care caracterizează o persoană. 2. Simplocă. [Var. complecție, complecțiune, complesiune s.f. / < fr. complexion, cf. lat. complexio – unire].

COMPLEXIÚNE s. f. 1. totalitatea trăsăturilor psihofizice care caracterizează o persoană. ◊ (fig.) înfățișare, aspect. 2. simplocă. (< fr. complexion, lat. complexio)

COMPLEXIÚNE ~i f. rar Totalitate a trăsăturilor psihofizice care caracterizează o persoană. [Art. complexiunea; G.-D. complexiunii; Sil. -xi-u-] /<fr. complexion

complexi(un)e f. constituirea corpului: complexiune delicată.

*complexiúne f. (lat. compléxio, -ónis). Constituțiunea corpuluĭ. Caracter, temperament. V. cras 1.

complecție sf vz complexiune

complecțiune sf vz complexiune

complesiune sf vz complexiune

COMPLÉCȚIE s.f. v. complexiune.

COMPLECȚIÚNE s.f. v. complexiune.

COMPLESIÚNE s.f. v. complexiune.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

complexiúne (rar) (-xi-u-) s. f., g.-d. art. complexiúnii; pl. complexiúni

complexiúne s. f. (sil. -xi-u-), g.-d. art. complexiúnii; pl. complexiúni


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

complexiune (lat. complexio „reunire”), sin. simplocă.

Intrare: complexiune
complexiune substantiv feminin
  • silabație: -xi-u-ne
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • complexiune
  • complexiunea
plural
  • complexiuni
  • complexiunile
genitiv-dativ singular
  • complexiuni
  • complexiunii
plural
  • complexiuni
  • complexiunilor
vocativ singular
plural
complesiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • complesiune
  • complesiunea
plural
  • complesiuni
  • complesiunile
genitiv-dativ singular
  • complesiuni
  • complesiunii
plural
  • complesiuni
  • complesiunilor
vocativ singular
plural
complecție substantiv feminin
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • complecție
  • complecția
plural
  • complecții
  • complecțiile
genitiv-dativ singular
  • complecții
  • complecției
plural
  • complecții
  • complecțiilor
vocativ singular
plural
complecțiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • complecțiune
  • complecțiunea
plural
  • complecțiuni
  • complecțiunile
genitiv-dativ singular
  • complecțiuni
  • complecțiunii
plural
  • complecțiuni
  • complecțiunilor
vocativ singular
plural

complexiune complesiune complecție complecțiune

etimologie: