7 definiții pentru simplocă
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
simplocă sf [At: DN3 / Pl: ~oce / E: fr symploque cf gr συμπλοκή] Procedeu retoric constând din reunirea anaforei cu epifora, astfel încât în mai multe fraze consecutive cuvântul de la început și, respectiv, cel de la sfârșit rămân același.
SIMPLOCĂ s.f. Procedeu retoric constînd din reunirea anaforei cu epifora, astfel încît în mai multe fraze consecutive cuvîntul de la început și, respectiv, cel de la sfîrșit rămîn aceleași. [< fr. symploque, cf. gr. symploke].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SIMPLOCĂ s. f. figură de stil constând din reunirea anaforei cu epifora, astfel încât în mai multe fraze consecutive cuvântul de la început este același cu cel de la sfârșit. (< fr. symploque, gr. symploke)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
!simplocă s. f., g.-d. art. simplocii
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
simplocă s. f., g.-d. art. simplocii
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
simplocă s. f., g.-d. art. simplocii
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
simplocă (gr. symploke „înlănțuire”), figură care constă din împletirea între anaforă și epiforă, adică propoziția (fraza) ori versul începe cu același cuvânt (grup de cuvinte), ca o anaforă, și se termină cu același cuvânt (grup de cuvinte), ca o epiforă: x...y / x...y / (R): „Vezi lumile urzindu-se, popoare de stele aprinzându-se și alergând pe căile fără urmă ale infinitului – și n-auzi nimic. Vezi munții înălțându-se, întunecimi de codri crescând să-i învăluie – și n-auzi nimic”. (A. Vlahuță) Sin. complexiune (lat. complexio „reunire”), sin. excviziție.
- sursa: DFS (1995)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
substantiv feminin (F46) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
simplocăsubstantiv feminin
- 1. Procedeu retoric constând din reunirea anaforei cu epifora, astfel încât în mai multe fraze consecutive cuvântul de la început și, respectiv, cel de la sfârșit rămân aceleași. DN
etimologie:
- symploque DN