opțiuni
  • info
2 intrări
31 de definiții

Explicative DEX

COMPLECTA vb. I v. completa.

COMPLECTA vb. I v. completa.

COMPLECTA vb. I v. completa.

COMPLETA, completez, vb. I. Tranz. A întregi, a adăuga pentru a fi complet2. [Var.: complecta vb. I] – Din fr. compléter.

COMPLETA, completez, vb. I. Tranz. A întregi, a adăuga pentru a fi complet2. [Var.: complecta vb. I] – Din fr. compléter.

COMPLETAȘ, completași, s. m. (Înv.) Soldat care, după terminarea serviciului militar, era ținut în evidența armatei o anumită perioadă de timp, înainte de a fi trecut în rezervă. – Completa + suf. -aș.

COMPLETAȘ, completași, s. m. (Înv.) Soldat care, după terminarea serviciului militar, era ținut în evidența armatei o anumită perioadă de timp, înainte de a fi trecut în rezervă. – Completa + suf. -aș.

complecta v vz completa

complectaș sm vz completaș

completa vt [At: KRETZULESCU, A. / V: ~ecta / Pzi: ~tez / E: fr compléter] A adăuga pentru a fi complet2 (1).

completaș sm [At: DA / V: ~ect~ / Pl: ~i / E: completa + -aș] (Mil; înv) Soldat care, după terminarea serviciului militar, era ținut în evidența armatei o anumită perioadă de timp, înainte de a fi trecut în rezervă.

* COMPLETA, ⦿ COMPLECTA (-tez) vb. tr. și refl. A (se) întregi, a (se) face complet [fr.].

* COMPLETAȘ (mai adesea COMPLECTAȘ) sm. 🎖️ Soldat care face serviciul militar tot timpul prescris de lege, fără vre-o reducere: erau complectași cei mai mulți, subt arme de un an și mai bine (SAD.)[complect].

COMPLETA, completez, vb. I. Tranz. A întregi un lucru care nu este complet, a adăuga ceea ce-i lipsește pentru a fi complet. Viața ne învață că numai experiența conducătorilor nu este suficientă pentru a conduce just, că experiența conducătorilor trebuie completată cu experiența maselor, cu experiența poporului. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2709. Am pierdut... din vedere să completez descrierea năcazului meu, după ce am rămas fără cai. SADOVEANU, Z. C. 31. Cu acești mari domni, Mircea și Alexandru, se încheie această epocă [a întemeierii Principatelor]. Ei completară instituțiile țării lor. BĂLCESCU, O. II 13. – Variantă: complecta vb. I.

COMPLETA, completez, vb. I. Tranz. A întregi, a împlini, a adăuga pentru a fi complet. [Var.: complecta vb. I] – Fr. compléter.

COMPLETAȘ, completași, s. m. (Înv.) Soldat care, după terminarea serviciului militar, era ținut în evidența armatei o anumită perioadă de timp, înainte de a fi trecut în poziția de rezervist. – Din completa + suf. -aș.

COMPLECTA vb. I. v. completa.

COMPLETA vb. I. tr. A întregi (un lucru incomplet). [Var. complecta vb. I. / < fr. compléter].

COMPLETA vb. tr. a întregi (un lucru incomplet). (< fr. compléter)

A COMPLETA ~ez tranz. A face să fie complet (adăugând ceea ce lipsește); a întregi; a complini. /<fr. compléter

completá v. a (se) face complet.

*completáș m. (d. complet, după schimbaș, d. schimb). Soldat chemat să completeze efectivu de manevră și războĭ (după organizarea din 1910).

*completéz v. tr. (fr. completer). Fac complet, întregesc: a completa o sumă. – Fals -ctez.

Ortografice DOOM

completa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. completez, 3 completează; conj. prez. 1 sg. să completez, 3 să completeze

completaș (înv.) s. m., pl. completași

completa (a ~) vb., ind. prez. 3 completează

completaș (înv.) s. m., pl. completași

completa vb., ind. prez. 1 sg. completez, 3 sg. și pl. completează

completaș s. m., pl. completași

completaș.

completez.

Argou

a-și completa efectele expr. (mil., iron.) a fura bunurile unui coleg de dormitor.

Sinonime

COMPLETA vb. a împlini, a întregi, a rotunji, (livr.) a complini, (înv. și reg.) a plini, (înv.) a încheia. (~ pâna la suma de...)

COMPLETA vb. a împlini, a întregi, a rotunji, (livr.) a complini, (înv. și reg.) a plini, (înv.) a încheia. (~ pînă la suma de...)

Antonime

A completa ≠ a descompleta

Intrare: completa
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • completa
  • completare
  • completat
  • completatu‑
  • completând
  • completându‑
 singular plural
  • completează
  • completați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • completez
 (să)
  • completez
  • completam
  • completai
  • completasem
a II-a (tu)
  • completezi
 (să)
  • completezi
  • completai
  • completași
  • completaseși
a III-a (el, ea)
  • completează
 (să)
  • completeze
  • completa
  • completă
  • completase
plural I (noi)
  • completăm
 (să)
  • completăm
  • completam
  • completarăm
  • completaserăm
  • completasem
a II-a (voi)
  • completați
 (să)
  • completați
  • completați
  • completarăți
  • completaserăți
  • completaseți
a III-a (ei, ele)
  • completează
 (să)
  • completeze
  • completau
  • completară
  • completaseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • complecta
  • complectare
  • complectat
  • complectatu‑
  • complectând
  • complectându‑
 singular plural
  • complectează
  • complectați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • complectez
 (să)
  • complectez
  • complectam
  • complectai
  • complectasem
a II-a (tu)
  • complectezi
 (să)
  • complectezi
  • complectai
  • complectași
  • complectaseși
a III-a (el, ea)
  • complectează
 (să)
  • complecteze
  • complecta
  • complectă
  • complectase
plural I (noi)
  • complectăm
 (să)
  • complectăm
  • complectam
  • complectarăm
  • complectaserăm
  • complectasem
a II-a (voi)
  • complectați
 (să)
  • complectați
  • complectați
  • complectarăți
  • complectaserăți
  • complectaseți
a III-a (ei, ele)
  • complectează
 (să)
  • complecteze
  • complectau
  • complectară
  • complectaseră
Intrare: completaș
completaș substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • completaș
  • completașul
  • completașu‑
plural
  • completași
  • completașii
genitiv-dativ singular
  • completaș
  • completașului
plural
  • completași
  • completașilor
vocativ singular —
plural —
complectaș
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

completa, completezverb

  • 1. A întregi, a adăuga pentru a fi complet. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: complini întregi antonime: descompleta
    • format_quote Viața ne învață că numai experiența conducătorilor nu este suficientă pentru a conduce just, că experiența conducătorilor trebuie completată cu experiența maselor, cu experiența poporului. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2709. DLRLC
    • format_quote Am pierdut... din vedere să completez descrierea năcazului meu, după ce am rămas fără cai. SADOVEANU, Z. C. 31. DLRLC
    • format_quote Cu acești mari domni, Mircea și Alexandru, se încheie această epocă [a întemeierii Principatelor]. Ei completară instituțiile țării lor. BĂLCESCU, O. II 13. DLRLC
etimologie:

completaș, completașisubstantiv masculin

  • 1. învechit Soldat care, după terminarea serviciului militar, era ținut în evidența armatei o anumită perioadă de timp, înainte de a fi trecut în rezervă. MDA2 DEX '09 DEX '98
etimologie:
  • Completa + -aș. MDA2 DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.