16 definiții pentru competiție competițiune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

competiție sf [At: DA / V: ~iune / Pl: ~ii / E: fr compétition] 1 (Înv) Cerere a aceluiași lucru (titlu, funcție, demnitate etc.) pe care-l solicită și alții. 2 Concurs. 3 Întrecere.

COMPETÍȚIE, competiții, s. f. Concurs, întrecere. – Din fr. compétition.

COMPETÍȚIE, competiții, s. f. Concurs, întrecere. – Din fr. compétition.

COMPETÍȚIE, competiții, s. f. Concurs, întrecere (care se desfășoară în mai multe etape, îmbrățișînd o perioadă mai lungă de timp), pentru obținerea unui titlu sau a unei performanțe sportive. Imagini inedite... din timpul concursurilor acestei grandioase competiții de mase. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 158, 9/1. – Pronunțat: -ți-e.

COMPETÍȚIE s.f. Concurs, întrecere (cu caracter sportiv). [Gen. -iei, var. competițiune s.f. / cf. fr. compétition, it. competizione, lat. competitio].

COMPETÍȚIE s. f. concurs, întrecere (sportivă). (< fr. compétition, lat. competitio)

COMPETÍȚIE ~i f. 1) Luptă între două sau mai multe persoane sau state, organizații, care urmăresc același avantaj sau același rezultat; concurs; concurență; întrecere. 2) Reuniune constând din lupta pentru întâietate în una sau în mai multe probe sportive; întrecere sportivă; concurs. [Art. competiția; G.-D. competiției; Sil. -ți-e] /<fr. compétition

competițíune sf vz competiție

COMPETIȚIÚNE s.f. v. competiție.

Competiți(un)e f. rivalitate, pretențiuni rivale.

*competițiúne f. (lat. com-petitio, -ónis. V. petițiune). Cerere a aceluĭașĭ obĭect, rivalitate. – Și -íție.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

competíție (-ți-e) s. f., art. competíția (-ți-a), g.-d. art. competíției; pl. competíții, art. competíțiile (-ți-i-)

competíție s. f. (sil. -ți-e), art. competíția (sil. -ți-a), g.-d. art. competíției; pl. competíții, art. competíțiile (sil. -ți-i-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

COMPETÍȚIE s. 1. v. concurs. 2. v. gală.

COMPETIȚIE s. 1. concurs, întrecere. (O ~ sportivă de atletism.) 2. întrecere, reuniune. (O ~ de box.)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

COMPETÍȚIE (< fr., lat.) s. f. Concurs, întrecere (sportivă). ♦ Formă de interacțiune psiho-socială mutuală constînd în rivalitatea sau concurența dintre două sau mai multe persoane pentru atingerea unui scop indivizibil. C. poate fi orientată prin educare, spre cooperare, dar se poate transforma și în conflict. ♦ (BIOL.) relații antagonice între două sau mai multe organisme aparținînd aceleiași specii (c. intraspecifică) ori unor specii diferite (c. interspecifică) care au aceleași cerințe de mediu (hrană, adăpost, loc de trai). C. este atît mai puternică cu cît resursele mediului sînt mai reduse. Sin. concurență.

Intrare: competiție
competiție substantiv feminin
  • silabație: -ți-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • competiție
  • competiția
plural
  • competiții
  • competițiile
genitiv-dativ singular
  • competiții
  • competiției
plural
  • competiții
  • competițiilor
vocativ singular
plural
competițiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • competițiune
  • competițiunea
plural
  • competițiuni
  • competițiunile
genitiv-dativ singular
  • competițiuni
  • competițiunii
plural
  • competițiuni
  • competițiunilor
vocativ singular
plural

competiție competițiune

  • 1. Concurs, întrecere (care se desfășoară în mai multe etape, îmbrățișând o perioadă mai lungă de timp), pentru obținerea unui titlu sau a unei performanțe sportive.
    exemple
    • Imagini inedite... din timpul concursurilor acestei grandioase competiții de mase. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 158, 9/1.
      surse: DLRLC

etimologie: