14 definiții pentru compensa

compensá [At: (a. 1855) URICARIUL IV, 437/22 / Pzi: ~séz, 3 ~seáză, (înv) -să / E: fr compenser, lat compensare] 1-2 vt A înlocui ceva consumat sau cheltuit prin altceva (egal ca valoare). 3 vt A echilibra. 4 vt A îndrepta un rău printr-un bine. 5 vt A răsplăti în mod corespunzător Și: a recompensa. 6 vt A despăgubi. 7-8 vt (Fiz) (A micșora sau) a anula efectul unei acțiuni. 9-10 vtr (Med) A face să-și revină (sau a-și reveni) la o stare de funcționare normală, de echilibru.

COMPENSÁ, compensez, vb. I. 1. Tranz. A înlocui ceva consumat sau cheltuit prin altceva (egal în valoare); a completa, a înlocui ceva insuficient cu altceva; a echilibra. ♦ A îndrepta un rău printr-un bine; a răsplăti în mod corespunzător; a despăgubi. 2. Tranz. (Fiz.) A micșora sau a anula efectul unei anumite acțiuni. 3. Tranz. și refl. (Med.) A face să-și revină sau a-și reveni la o stare de funcționare normală, de echilibru. – Din fr. compenser, lat. compensare.

COMPENSÁ, compensez, vb. I. 1. Tranz. A înlocui ceva consumat sau cheltuit prin altceva (egal în valoare); a completa, a înlocui ceva insuficient cu altceva; a echilibra. ♦ A îndrepta un rău printr-un bine; a răsplăti în mod corespunzător; a despăgubi. 2. Tranz. (Fiz.) A micșora sau a anula efectul unei anumite acțiuni. 3. Tranz. și refl. (Med.) A face să-și revină sau a-și reveni la o stare de funcționare normală, de echilibru. – Din fr. compenser, lat. compensare.

COMPENSÁ, compensez, vb. I. Tranz. A înlocui ceva consumat sau cheltuit prin altceva egal în valoare, a completa, a înlocui ceva insuficient cu altceva; a îndrepta un rău printr-un bine; a răsplăti în mod corespunzător, a despăgubi. V. recompensa.

compensá (a ~) vb., ind. prez. 3 compenseáză

compensá vb., ind. prez. 1 sg. compenséz, 3 sg. și pl. compenseáză

COMPENSÁ vb. 1. a (se) echilibra. (Cele două forțe se ~.) 2. a (se) contrabalansa, a (se) cumpăni, a (se) echilibra, a precumpăni, (livr.) a (se) pondera. 3. v. despăgubi.

COMPENSÁ vb. I. tr. 1. A înlocui ceva (consumat, deteriorat etc.) prin altceva egal (în valoare etc.); a da un echivalent; a despăgubi. 2. A determina valoarea mijlocie sau cea mai probabilă a unui șir de măsuri, ale căror rezultate brute sunt afectate de erori accidentale. 3. (Fiz.) A micșora sau a anula efectul unei acțiuni. ♦ A înlătura erorile de deviație ale unei busole. 4. (și refl.; med.) A(-și) reveni la o stare de echilibru, de funcționare normală. [< fr. compenser, cf. it., lat. compensare].

COMPENSÁ vb. I. tr. 1. a înlocui ceva consumat, cheltuit, prin altceva; a da un echivalent; a despăgubi. 2. a determina valoarea mijlocie sau cea mai probabilă a unui șir de măsuri, ale căror rezultate brute sunt afectate de erori accidentale. 3. (fiz.) a micșora sau a anula efectul unei acțiuni. ◊ a înlătura erorile de deviație ale unei busole. II. tr., refl. (med.; despre organe) a(-și) reveni la o stare de echilibru, de funcționare normală. (< fr. compenser, lat. compensare)

A SE COMPENSÁ se ~eáză intranz. A-și restabili echilibrul funcțional; a reveni la starea de funcționare normală. /<fr. compenser, lat. compensare

A COMPENSÁ ~éz tranz. 1) (pierderi, lucruri consumate sau cheltuite) A acoperi printr-o compensație. 2) (daune, prejudicii) A plăti atât cât costă, acoperind paguba; a despăgubi; a răsplăti. 3) (efectul unor forțe) A neutraliza în mod reciproc. 4) (organisme) A face să se compenseze. /<fr. compenser, lat. compensare

compensà v. 1. a declara echivalentă valoarea a două lucruri; 2. a despăgubi: a compensa câștigul cu paguba.

*compenséz v. tr. (lat. com-pensare. V. compendiŭ, apes, pensiune). Cumpănesc valoarea a doŭă lucrurĭ (paguba cu cîștigu, binele cu rău).


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

COMPENSÁ vb. 1. a (se) echilibra. (Cele două forțe se ~.) 2. a (se) contrabalansa, a (se) cumpăni, a (se) echilibra, a precumpăni, (livr.) a (se) pondera. 3. a despăgubi, a răsplăti, (înv. și pop.) a mulțumi, (prin Transilv.) a potoli, (înv.) a dezdăuna. (L-a ~ pentru paguba suferită.)

Intrare: compensa

Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) compensa compensare compensat compensând singular plural
compensea compensați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) compensez (să) compensez compensam compensai compensasem
a II-a (tu) compensezi (să) compensezi compensai compensași compensaseși
a III-a (el, ea) compensea (să) compenseze compensa compensă compensase
plural I (noi) compensăm (să) compensăm compensam compensarăm compensaserăm, compensasem*
a II-a (voi) compensați (să) compensați compensați compensarăți compensaserăți, compensaseți*
a III-a (ei, ele) compensea (să) compenseze compensau compensa compensaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)